„Profetiile” autorului Giocondei, cum singur si le-a intitulat, îsi meritã cu prisosintã numele, multe din ele fiind uimitoare ca predictie si teribile ca viziune. Leonardo vede în viitor o lume apocalipticã, în culorile cele mai vii ale rãului si distrugerilor la proportii cosmice.
Asa cum în materie de inventie inginereascã, pentru unele din ideile sale nu s-au gãsit solutii tehnice decât în vremea noastrã, iar pentru altele idei tehnica modernã nu are încã rezolvare, si în materie de profetii, unele din acestea s-au adeverit în epoca actualã, iar altele amenintã sã se adevereascã.
Iatã o previziune care pãrând sã anticipeze în mod suprinzãtor ideia de clonare a omului: „Se va vedea adesea un om devenind triplu, si toti trei vor avansa împreunã, iar adesea cel care este cel mai real va fi abandonat”. Una din interpetãrile propuse acestei profetii a fost cea a unei duble reflectãri simultane – umbra proiectatã de soare si reflectarea în apã. Dar aici Leonardo vorbeste la timpul viitor; or, fenomenul dublei reflexii apare oricãnd. Partea finalã a profetiei vorbeste despre dominarea omului real si pãrasirea lui de cãtre clonatii sãi.
Iatã si o predictie privind comunicarea interumanã: „Oamenii din tãrile cele mai îndepãrtate îsi vor vorbi si îsi vor rãspunde.” „Oamenii îsi vor vorbi, se vor atinge si se vor îmbrãtisa, aflându-se în emisfere diferite, si îsi vor întelege limbajul reciproc.” O altã profetie care poate fi legatã de era anticonceptionalelor si multitudinea inapreciabilã a întreruperilor de sarcinã : „O, cât de numerosi vor fi cei care nu se vor naste niciodatã!”.
Un nou Babel este prevestit pe toate planurile. Ignorarea valorilor: „cel care va fi cel mai necesar, va rãmâne necunoscut, iar dacã este cunoscut va fi ignorat.” „Cei care vor lucra cel mai bine vor fi cei mai loviti”. „Vai ce vãd ! Domnu rãstignit din nou si sfintii martirizati.” Si în altã parte, aceastã profetie care invitã de asemenea la meditatie si circumspectie: ” Va fi flatat un mizerabil, si aceeasi lingusitori totdeauna îl vor însela, îl vor fura si il vor asasina.” Viziunea libertinajului care profaneazã si perverteste frumosul : „Si ca nebunii ei vor alerga dupã lucrurile cele mai frumoase si mai cãutate, pentru a le avea si se vor folosi de pãrtile lor cele mai josnice; dupã care vor resimti pentru ei însisi o mare admiratie.” Dar vor fi cãutate deasemenea si violenta, tot ceea ce îngrozeste ignorând consecintele obsesiilor lor: „Numerosi sunt cei care, cu mare zel si râvnã vor urmãri cu furie ceea ce îi umple mereu de spaimã, fãrã a cunoaste natura sa maleficã.” Despre cei care profereazã îndemnuri malefice: „Trupuri fãrã suflet ne furnizeazã, prin preceptele lor, precepte care ne vor ajuta cum sã murim.” „Se vor vedea pãrinti dându-si fiicele desfrâului bãrbatilor.”
Si iatã teribila profetie privin urmãrile dezastruoase pe care le va avea idolatria aurului, a banului: „Din pesteri sumbre si triste va iesi acel lucru care va expune întreaga omenire la mari nenorociri, la primejdii de moarte. Multora din cei care îl vor urmãri, le vor da bucurii ; dar oricine nu-l omagiazã va muri în nevoie si mizerie. El va fi instigatorul la crime nenumãrate ; el va împinge pe cei lipsiti sã ucidã, sã fure… el va face ca oamenii sã se întoarcã unii împotriva altora, cu toate subterfugiile, înselãtoriile si trãdãrile. O, monstru malefic ! Cât ar fi de preferat pentru oameni sã te întorci în infern!…Din cuza lui o infinitate de oameni îsi vor pierde viata.”
Iatã una din înfricosãtoarele viziuni fantastice: „Se va vedea în vãzduh la o înãltime extremã, serpi uriasi luptându-se cu pãsãrile.” Deci târãtoarele se vor înãlta si vor ucide ceea ce are zbor: extraordinarã previziune a prãbusirii oricãrei axiologii: apterii spirituali doborãnd pe cei înzestrati cu aripi. O altã viziune apocalipticã: „Oamenii vor crede cã vãd noi ruini în cer; si flãcarile care coboartã din ele vor zbura. înspãimântate.
Ei vor auzi animalele de toate speciile vorbind limbajul uman; într-o clipã, ei vor alerga, fãrã sã se miste cãtre diversele pãrti ale lumii.” Leonardo crede cã omul va putea convorbi cu animalele si cã torentele de foc îi vor antrena, purtându-i între cer si pãmânt. Dacã pe de o parte, se vor face progrese uimitoare în materie de tehnicã a comunicãrii, pe de altã parte, aceastã comunicare – grai, vãz, auz – va fi ineficientã: „Oamenii vor vorbi unor oameni care nu-i vor întelege; ochii lor vor fi deschisi, dar nu vor vedea, li se va vorbi fãrã ca ei sã rãsoundã; se va implora iertare unui care are urechi,si nu aude; se va oferi lumini unui orb si, si cu mari strigãte, va fi invocat un surd.” Rasa umanã va fi lovitã de sminteli stranii: „Oamenii vor merge fãra sã se miste, vor conversa cu cei absenti, vor auzi pe cei care nu vorbesc.”
Iatã cutremurãtoarele viziuni despre cruzimea umanã : „Se va vedea pe pãmânt creaturi care fãrã rãgaz se vor lupta între ele, cu mari pierderi si morti de ambele pãrti. Nu va exista nicio limitã ticãlosiilor lor. O, Pãmântule! de ce întârzii sã te deschizi ca sã-i arunci în abisurilor tale, în cavernele tale profunde, pentru a nu mai arãta fetei cerului un monstru atât de crud, feroce si implacabil ?”Aceast înspãimântãtor tablou al ferocitãtii omenesti se reflectã în numeroasele desene ale chipului omenesc vãzut in cele mai bizare si repulsive grimase ale maleficului si este exprimat culminativ în celebra frescã Bãtalia de la Anghieri, (care s-a autodistrus din cauza culorilor defectuoase chimic, si este cunoscutã doar dupã un desen al lui Rubens), unde apare o înclestare a urii si dorinta de ucidere atât de violente încât cuprinde nu numai oamenii dar si caii. Si despre autocruzime : „Oamenii se vor ascunde în scorburi de copaci, si cu mari tipete, se vor martiriza lovindu-si propriile membre.” „Oamenii vor urmãri lucrul cel mai de temut, adicã se vor fi simti nefericitti prin teama de nefericire.” Si, finalmente, „Oamenilor le vor plãcea sã-si vadã propriile înfãptuiri uzate si distruse.”
Viziunea apocalipticã a aneantzãrii omului si a asezãrilor sale este rezumatã în cuvintele: „Pare sigur cã natura doreste sã extermine rasa umanã, ca fiind inutilã lumii si distrugãtoare a oricãrui lucru creat.” Natura se va revolta pe ticãlosia umanã: „Se va vedea elementele sporind si confundându-se, într-o enormã masã, rostogolindu-se cãnd spre centrul pamântului, când cãtre cer; uneori alergând cu furie din regiunile sudului catre glacialul nord, alte ori de la rãsãrit spre apus, si astfel dintr-o emisferã la cealaltã.” Astrele vor face ca oamenii sã alerge fãrã tintã: „Stelele vor face sã se miste ca si animalul cel mai rapid.” „Se vor vedea plante rãmânând fãrã frunze si fluvii încremenindu-si cursul. Apa mãrii sa va ridica spre cer deasiupra celor mai înalte piscuri ale muntilor… Se va vedea cei mai mari arbori ai pãdurilor purtati de violenta vânturilor de la rãsãrit la apus, adicã dincolo de mãri.”
Viziunile devin lugubre: „Multi dintre cei morti se vot misca cu furie, îi vor însfãca, si îi voi lasa în fata inamicilor lorm pentru pierderea si distrugerea lor”. „Bestii îmbrãcate în întuneric vor iesi din pamânt si vor ataca rasa umanã; si muscãturile lor feroce vor otrãvi sângele omului in timp ce îl devorã. Un trib de groaznice creaturi înaripate vor strãbate aerulsi se vor adãpa cu mari tipete din sângele omului si animalelor.” „Oamenii vor iesi din morminte preschimbati în creaturi cu aripi si vor asalt ape cei lalti oameni furându-le hrana din mâni si de pe mese.” „Se va vedea rãsãritul aruncându-se asupra apusului, sudul asupra nordului cu nare zgomot, furie si cutremur.”
Viziunile cataclismice din Carnete, exprimate în sutele de desene figurând revolta paroxisticã a tuturor fortelor distrugãtoare ale naturii, care merge pânã la a face sã nu mai rãmânã nimic viu, oameni, animale, vegetatie, – si anume furtuni, cutremure, incendii, potopuri, ploi de foc – toate aceste cele mai variate forme ale ruinãrii cosmice, reprezintã în adevãr predictii adicã realitãti teribile întrevãzute în viitor? Sau constituie o reactie abisalã de anenatizare a umanitãtii din partea unui spirit înspãimântat si revoltat împotriva „maleficei si crudei rase omenesti” ?
Indiferent de alternativa spre care înclinãm, „profetiile” lui Leonardo da Vinci, care, în tabloul Sfântul Ioan Botezãtorul pune personajul sã arate cã adevãrul se aflã undeva mai sus si dincolo de noi, ne invitã la serioasã meditare care poate lesne identifica tulburatoare analogii cu ceea ce se petrece actualmente, si anume, urmãri catastrofale ale tehnicitãtii, precum uluitoarele posibilitãti de distrugere în masã, inclusiv a planetei, spectrul clonãrilor sau incomunicabilitatea umanã în epoca celor mai moderne mijloace de comunicare… Si ce putem spune despre viziunea urmãtorului spectacol terifiant : „O, cum vor fi ruinate marile edificii prin foc!” Teribila, posibila actualitate a „profetiilor” este profund nelinistitoare.
sursa: convorbiri-literare.dntis.ro
