foto: http://www.stirilekanald.ro

O crimă care ar fi putut face parte dintr-o serie neagră a epurărilor externe comandate de la Moscova. Deşi au curs tone de cerneală despre acest subiect, nici până în prezent nu s-a stabilit dacă a fost sau nu a fost Dej pe lista neagră a KGB.

„Faptul că Gheorghiu-Dej a fost iradiat la Moscova, în iunie 1963, a fost confirmat şi de un fost ofiţer de securitate care a ţinut să-şi păstreze anonimatul. Argumentul este stupefiant, şi anume că trei din cei patru ofiţeri care-i asigurau garda personală lui Dej au murit tot de cancer”, spune istoricul serviciilor secrete, Cristian Troncotă, în cartea „Duplicitarii – O istorie a serviciilor de informaţii şi Securitate ale regimului comunist din România”. Şi totuşi, oficial, Dej a murit în patul lui. De moarte bună. Adică din cauze naturale. Ca şi Stalin, ca şi Lenin, marii lui înaintaşi.

E drept, şi Dej, şi Stalin, şi Lenin au fost înconjuraţi de cei mai buni medici. Ca şi cum s-ar fi aflat într-un pat de spital, sub cel mai profesionist control medical cu putinţă. Toţi trei au avut parte de funeralii naţionale şi de înmormântări faraonice. Trebuie menţionat, că, precum predecesorii săi întru moarte, Dej a sucombat în plină glorie. N-a fost închis, anchetat, torturat sau condamnat, înainte să-şi dea obştescul sfârşit. Aşa cum li s-a întâmplat lui Foriş, Kofler, Pătrăşcanu, Pauker, Luca şi atâtor altora. Aparent, în anul morţii, Dej era pe val. Pe dedesubt, însă, se afla plasa nevăzută şi braţul lung ale Kremlinului şi ale serviciilor secrete ale Moscovei, de unde, mulţi zic, că şi lui Dej i s-ar fi tras.

Dej către Pacepa: „M-a otrăvit KGB-ul!”

Într-o zi de sfârşit de februarie a anului1965, mai, în glumă, mai în serios, Dej ar fi exclamat către generalul Pacepa, aflat în vizită: „M-a otrăvit KGB-ul!”. La acea întâlnire de taină, după spusele lui Pacepa, mai era de faţă şi nelipsitul Chivu Stoica, care nu a scăpat prilejul de a pune gaz peste foc amintind de „cazul Togliatti”, o victimă certă a KGB (care a fost iradiat cu thallium, după ce, la Ialta, comisese „crima” de a scrie un testament politic în care şi-a exprimat profunda dezamăgire faţă de Hruşciov).

„Ei l-au terminat pe Togliatti! Asta-i sigur”, ar fi spus Chivu Stoica, iar lui Dej i-a îngheţat pur şi simplu zâmbetul pe faţă. Cu toate acestea, tot Pacepa relatează că, la alegerile pentru MAN, din 16 martie 1965, „Dej arăta viguros şi plin de viaţă„ şi că, în mod surprinzător, „o săptămână mai târziu, Dej a murit” – de o formă de cancer galopant.

„Asasinat de Moscova!”, susţine Pacepa că i-ar fi şoptit la ureche, câteva luni mai târziu, Ceauşescu, atunci când i-ar fi ordonat să-i procure „detectoare de radiaţii din Occident”. Generalul Pacepa a adus ca argument în favoarea teoriei iradierii lui Dej afirmaţiile lui Ceauşescu, care îl informase despre cei „zece lideri pe care Kremlinul i-a ucis sau a încercat să-i ucidă”.

Gheorghiu-Dej ar fi fost unul dintre ei. Ceilalţi: Laszlo Rajk şi Imre Nagy din Ungaria; Lucreţiu Pătrăşcanu şi Gheorghiu-Dej din România; Rudolf Slansky şi Jan Masaryk din Cehoslovacia; şahinşahul Iranului; liderul comunist Palmiro Togliatti din Italia; preşedintele american John F. Kennedy şi legendarul lider chinez Mao Zedong. O listă neagră pe care mai pot fi trecute şi alte nume celebre. Inclusiv cel al lui Nicolae Ceauşescu, executat în decembrie 1989, nu se ştie în urma unor comandamente interne sau/şi externe, încă misterioase.

sursa: evz.ro