Situaţia climatică din Antarctica, monitorizată în permanenţă de Expediația rusă în Antarctida, nu confirmă ipoteza încălzirii globale. Anunţul a fost făcut de Valeri Lukin, şeful Expediţiei ruse în Antarctida, în cadrul unei conferinţe de presă susţinute la Sankt-Petersburg.
Potrivit lui, datele recepționate de oamenii de știință de la bordul navelor de cercetare științifică și de la cinci stații, precum și analiza schimbării ghețarilor indică o schimbare climatică ciclică, dar nu o încălzire globală, ca o tendință durabilă.
Valeri Lukin a adus drept exemplu situația neobișnută, fără precedent, în zona stației ruse Novolazarevskaia. Anul acesta, câmpuri de gheață cu grosimea de 2-3 metri au acoperit o suprafață de 18 de kilometri în apropiere de coastă. Valeri Lukin a vorbit, de asemenea, despre Calea Maritimă de Nord în Arctica.
„În 1932, motonava Sibirakov a parcurs acest traseu fără suport din partea vreunui spărgător de gheață, în 1933, spărgătorul de gheață Celiuskin a întâmpinat o barieră de gheață la numai 15 kilometri de Strâmtoarea Bering. Iar la începutul secolului al XX-lea, o cercetarea hidrologică a zonei era efectuată numai de spărgătoare de gheață. Multe decenii această cale maritimă a fost disponibilă doar pentru spărgătoare de gheață. Acum Calea de Nord devine din nou disponibilă pentru transportul maritim”.
Conferă veridicitate spuselor lui Valeri Lukin și povestea găurii din stratul de ozon situată deasupra Antarcticii. După adoptarea Protocolului de la Montreal care interzice folosirea freonului IV, subiectul a dispărut din atenția opiniei publice mondiale, deși gaura din stratul de ozon situată deasupra Antarcticii a rămas.
„Fără freon nu va funcționa niciun frigider sau vreun aparat de aer condiționat, de aceea a fost găsită o soluție. Firma DuPont a introdus un alt tip de freon – freon-141, care s-a dovedit a fi de patru ori mai scump decât predecesorul său”.
De ce nimeni nu își mai amintește despre gaura din stratul de ozon, se întreabă retoric șeful Expediției ruse în Antarctida și oferă propria variantă de răspuns.
„DuPont și-a recuperat banii investiți în campania împotriva „ucigașului stratului de ozon”, iar discuțiile despre gaura din startul de ozon au încetat. O altă întrebare: de ce nu nu există gaura din stratul de ozon de deasupra Arcticii? Acolo, ce-i drept, apar ocazional rupturi în stratul de ozon, deși în regiunea Arctică au loc mai multe activități decât în Antarctica”.
Șeful Expediției ruse în Antarctica explică acest paradox prin schimbările climatice ciclice.
Îmi aduc aminte că în urmă cu mulți ani se tot făcea panică prin presă cu gaura de ozon de deasupra Antarcticii,care se tot mărea. Se vorbea în general de o subțiere de ozon și de apariția mai multor astfel de găuri în diferite zone ale globului. Apoi,treptat,subiectul a fost trecut sub tăcere. Mă tot întrebam ce s-a întâmplat cu gaura de ozon și uite că am primit acum și răspunsul: nu a mai fost nevoie de ea,după ce corporația DuPont și-a făcut plinul !
Sursa articol: dantanasescu.ro
