Un război dintre SUA şi China este mai probabil decât evitarea acestuia, potrivit traiectoriei actuale a evenimentelor, este concluzia a doi profesori de la Harvard, care pornesc de la faimoasa „Capcană a lui Tucidide” potrivit căreia, atunci când o putere în ascensiune ameninţă puterea dominantă, războiul este cel mai probabil eveniment.
„Într-adevăr, judecând după evoluţiile istorice, războiul este mai probabil decât evitarea acestuia”, scrie Graham Allison, de la Belfer Center for Science and International Affairs, într-un articol publicat de site-ul american The Atlantic.
Istoricul grec Tucidide a arătat că atunci când o putere în ascensiune rivalizează cu puterea dominantă – aşa cum a fost cazul Atenei în faţa Spartei, în Grecia antică (sau al Germaniei în faţa Marii Britanii, în urmă cu un secol) – evenimentul cel mai probabil este un război.
O echipă de la Harvard Belfer Center for Science and International Affairs a analizat 16 astfel de cazuri din ultimii 500 de ani şi a descoperit că în 12 cazuri rezultatul a fost un război. Când războiul a fost evitat, a fost nevoie de ajustări dureroase în acţiune şi atitudini atât din partea puterii în ascensiune cât şi a puterii dominante. Autorii notează că, atunci când o putere în ascensiune începe să ameninţe puterea dominantă, crize care în mod normal ar fi fost depăşite, precum asasinarea unui arhiduce în 1914, pot genera o cascadă de reacţii ce pot duce la un deznodământ pe care niciuna dintre părţi nu l-ar fi ales iniţial.
Tucidide scria, în urma cu peste 2.400 de ani: „Ascensiunea Atenei şi teama pe care acest lucru o inspira în Sparta au facut războiul inevitabil”. Tucidide a identificat două motoare ale acestei dinamici: pe de o parte sentimentul puterii în ascensiune de importanţă de sine şi nevoia sa de a avea o voce mai puternică şi, de cealaltă parte, hotărârea puterii dominante de a-şi apăra status quo-ul.
Când un conflict a apărut între Corint şi Corcyra (Corfu, în prezent), Sparta a luat apărarea Corintului, forţând Atena să-şi sprijine aliatul. Astfel a început războiul peloponezian care s-a terminat 30 de ani mai târziu, cu Sparta câştigătoare. Dar ambele state erau în ruină şi ca urmare Grecia a devenit vulnerabilă în faţa imperiului Persan.
„Provocarea geostrategică proeminentă a acestei ere nu sunt extremiştii islamici violenţi sau renaşterea Rusiei. Este impactul pe care ascensiunea Chinei îl va avea asupra ordinii internaţionale conduse de SUA, care a furnizat o perioadă fără precedent de pace şi de prosperitate, timp de 70 de ani. Aşa cum observa fostul lider al Singapore, Lee Kuan Yew, «amploarea schimbării echilibrului global este atât de mare, încât lumea trebuie să îşi găsească un nou echilibru. Nu este posibil să pretinzi că este doar un alt mare jucător. Este cel mai mare jucător în istoria lumii». Toată lumea este conştientă de ascensiunea Chinei. Dar puţini dintre noi conştientizează magnitudinea sa. Niciodată în istorie o naţiune nu a crescut atât de rapid, atât de repede şi pe atâtea dimensiuni ale puterii”, mai arată autorii.
