Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, cu aproape 10 ani în urmă (la începutul anului 2007), cetățenii români sunt totodată și cetățeni europeni și, în această calitate, pot solicita obținerea cetățeniei italiene după patru ani de rezidență legală în această țară.
Potrivit Ministerului Afacerilor Externe și Cooperării Internaționale din Italia, legislația privind cetățenia italiană (Legea 91/1992) se aplică următoarelor categorii:
• persoanele ce s-au născut cu cetățenie italiană, dar au pierdut-o și doresc să o redobândească;
• descendenții unui cetățean italian ce solicită cetățenia italiană;
• străini ce solicită cetățenia italiană.
Cetățenia italiană se poate obține:
I) automat
• dacă unul dintre părinți este cetățean italian. Cetățenia se transmite de la parinte la copil, fără limită de generații, cu condiția ca strămoșii să nu fi renunțat la cetățenie. Transmiterea cetățeniei pe linie maternă este posibilă pentru persoanele născute după data de 01.01.1948;
• cetățenie acordată persoanelor născute pe teritoriu italian;
• cetățenie obținută prin decizie judecătorească privind paternitatea/maternitatea;
• cetățenie prin adopție. Se acordă cetățenia astfel doar pentru minori. Cei ce au împlinit vârsta de 18 ani o pot obține după cinci ani de rezidență legală.
II) la cerere
• descendenții străini ai unor cetățeni italieni (până la rude de gradul II) sau născuți în Italia;
• cetățenia solicitată în urma căsătoriei cu un cetățean italian. Un cetățean străin căsătorit cu un cetățean italian poate solicita cetățenia cu următoarele condiții: dacă se află în Italia – rezidență legală de peste doi ani (dacă se află în afara Italiei – trei ani de la căsătoria cu cetățeanul italian), are un certificat de căsătorie valid, nu a fost condamnat pentru infracțiuni pedepsite cu maximum trei ani de închisoare sau condamnări ale unei autorități judiciare străine la mai mult de un an de închisoare, nu a fost condamnat pentru infracțiuni săvârșite împotriva autorităților italiene și nu prezintă un pericol pentru siguranța statului.
Pentru a solicita cetățenia, trebuie depusă o cerere adresată Ministerului de Interne la Prefectura provinciei de domiciliu (dacă domiciliul este în afara Italiei, solicitarea se face, începând cu data de 01.08.2015, la urmatoarea adresa:https://nullaostalavoro.dlci.interno.it/Ministero/Index2). Pe lângă cerere, solicitantul trebuie să atașeze și următoarele documente traduse și legalizate: certificat de naștere, certificat de cazier judiciar din țara de origine, certificatul de rezidență legală în Italia (cu timbru fiscal), certificatul de căsătorie emis de autoritățile italiene (nelegalizat sau în copie), certificat de cetățenie italiană al soțului/soției (cu timbru fiscal), certificat de cazier judiciar din Italia (cu timbru fiscal), certificat pentru lipsa unor infracțiuni ce așteaptă un verdict (emis de Biroul Procurorului General – secția locală, cu timbru fiscal), copie autentificată a permisului de ședere (cu timbru fiscal), copie a pașaportului (autentificată la misiunea consulară a statului emitent), certificat privind statutul familial (cu timbru fiscal).
III) prin naturalizare
Pentru aceasta este nevoie de rezidență legală în Italia pe o perioadă de:
• 3 ani – pentru descendenții cetățenilor italieni sau pentru străini născuți în Italia;
• 4 ani – pentru cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene;
• 5 ani – pentru apatrizi și refugiați, dar și pentru adulți străini adoptați de cetățeni italieni;
• 7 ani – pentru copii adoptați de cetățeni italieni înainte de intrarea în vigoare a Legii 184/1983;
• 10 ani – pentru cetățeni din afara statelor membre UE.
Solicitările vor fi adresate Președintelui Republicii Italiene și se vor depune la Prefectura provinciei de domiciliu, însoțite de următoarele documente:
• certificatul de naștere;
• certificat de ședere legală în Italia pentru perioada necesară: 3, 4, 5, 7 sau 10 ani (cu timbru fiscal);
• certificat privind statutul familial (cu timbru fiscal);
• certificat de cazier judiciar din țara de origine;
• certificat de cazier judiciar din Italia (cu timbru fiscal);
• certificat pentru lipsa unor infracțiuni ce așteaptă un verdict (emis de Biroul Procurorului General – secția locală, cu timbru fiscal);
• declarație oficială de venit pentru anteriorii trei ani (formularul 730, Unico etc);
• declarație privind renunțarea la protecția oferită de autorităților consulare ale statului de origine din Italia (formular disponibil la Prefectură);
• copie a pașaportului (plus traducere oficială în italiană, dacă pașaportul nu conține deja datele traduse în engleză sau franceză), legalizată la misiunea consulară a statului ce a emis acel pașaport;
• declarație ce autorizează instituțiile competente din țara de origine să furnizeze toate informațiile legate de solicitant și solicitate de autoritățile italiene (formular disponibil la Prefectură).
Dubla cetățenie
Începând cu data de 16.08.1992, cetățenia italiană nu se mai pierde la primirea altei cetățenii, decât dacă persoana respectivă renunță voluntar la aceasta.
1) Pierderea cetățeniei italiene
Un cetățean italian poate pierde cetățenia fie automat, fie prin renunțare.
a) Pierderea automată a cetățeniei:
• orice cetățean italian care se înrolează voluntar în forțele armate ale unui alt stat sau se angajează în structuri guvernamentale ale acelui stat, în ciuda interdicției stipulată de legislația italiană;
• orice cetățean italian care a fost înrolat în armata italiană în timpul unui conflict militar cu un alt stat sau a deținut un post guvernamental în aceeași perioadă și a dobândit cetățenia acelui stat;
• persoanele adoptate pentru care s-a anulat adopția dintr-o vină imputabilă acelei persoane, cu condiția să aibă și o altă cetățenia;
b) Renunțarea la cetățenia italiană:
• persoanele majore după anularea adopției din motive imputabile lor, atâta timp cât sunt în posesia altei cetățenii;
• orice cetățean italian cu rezidență în afara Italiei, dacă este în posesia, dobândește sau redobândește cetățenia în alt stat;
• orice persoană majoră care a dobândit cetățenia italiană în perioada în care era minor, ca urmare a dobândirii sau redobândirii cetățeniei italiene de către unul dintre părinți, atâta timp cât deține și o altă cetățenie.
Pentru a renunța la cetățenia italiană, este nevoie de depunerea unei declarații de renunțare în fața unui oficial, la biroul de evidență a populației (Anagrafe) din orașul de domiciliu din Italia sau, dacă domiciliul este în afara țării, în fața unui reprezentant al unei misiuni consulare, și va fi însoțită de:
• certificatul de naștere emis de către autoritățile din orașul unde a fost înregistrată nașterea;
• dovada cetățeniei italiene;
• documente legate de cetățenia străină;
• documente doveditoare ale rezidenței în străinătate (dacă se solicită).
Minorii nu-și pierd cetățenia italiană dacă unul sau ambii părinți pierd această cetățenie sau dobândesc o cetățenie străină.
Redobândirea cetățeniei italiene
Cetățenia italiană se poate redobândi astfel:
a) automat – la un an de la data în care și-au stabilit domiciliul în Italia, doar dacă nu au renunțat la ea în acest interval;
b) prin depunerea unor declarații:
• de înrolare în armata italiană;
• de angajare în slujba Guvernului Italia (chiar și în străinătate);
• de stabilire a domiciliului în Italia, timp de cel puțin doi ani și de încetare a raporturilor de serviciu cu un guvern străin sau armată straină.
Taxe
Începând cu 8 august 2009, solicitările sau declarațiile privind alegerile, dobândirea, redobândirea sau renunțarea la cetățenia italiană sunt taxate cu suma de 200 de euro. Din data de 08 iulie 2014, solicitările persoanelor majore pentru recunoașterea cetățeniei italiene sunt taxate cu suma de 300 de euro.
Sursa: italia.avocatnet.ro, gazetaromaneasca.com
