Ce înseamnă, de fapt, ieșirea SUA din Acordul de la Paris privind schimbările climatice

Ieșirea SUA din Acordul de la Paris privind schimbările climatice nu se va întâmpla peste noapte. După anunțul de joi al președintelui Donald Trump urmează un proces de lungă durată care naște o serie de întrebări despre ceea ce urmează, scrie Bloomberg.

Trump susține că prin actul său se protejează economia Statelor Unite, afectată de pierderea de locuri de muncă din cauza acordului. Dar, susțin jurnaliștii de la Bloomberg, liderul american ar putea să exagereze în ceea ce privește problemele economice. Totodată, ieșirea americană ar putea să nu aibă un un efect imediat asupra eforturilor globale de abordare a schimbărilor climatice.

Trump a omorât Acordul de la Paris?

Nu. El a stabilit doar ieșirea SUA. Aproape 200 de state rămân în pact, care va sta în picioare, indiferent de poziția SUA. Chiar Trump a spus că este deschis să negocieze noi termeni în ceea ce privește acordul de la Paris sau să se semneze un alt document, mai bun pentru lucrătorii americani. Trump ar fi putut, în schimb, să se angajeze să se retragă din tratatul Organizației Națiunilor Unite din 1992 privind schimbările climatice, semnat de președintele George H.W. Bush și ratificat de Senatul SUA. Acest lucru ar fi făcut mai dificil reîntoarcerea ulterioară.

Ce urmează?

Conform acordului de la Paris, Trump trebuie să aștepte până în noiembrie 2019 pentru a-și prezenta în mod oficial intenția de a se retrage. Atunci, SUA va intra într-o perioadă de așteptare de un an înainte de a fi eliminată oficial. Decizia ar putea fi inversată de următorul președinte sau chiar de Trump însuși. Drept urmare, problema va ocupa un loc principal în timpul campaniei pentru alegerile prezidențiale din 2020.

Care este chestiunea legată de renegociere?

O mare parte din discursul lui Trump de joi s-a referit la renegocierea acordului, astfel încât să fie mai corect față de America. El nu a explicat ce a vrut să spună cu privire la acest lucru sau ce condiții ar fi dispus să accepte. De asemenea, nu este clar de ce alte țări ar redeschide o afacere care a durat ani de zile. El a spus că va trebui să forțeze reduceri mai mari din alte țări. Dar întreaga idee a acordului a fost că fiecare țară a reușit să-și stabilească propriile ținte – adică Trump ar putea schimba obiectivele americane pe cont propriu, fără negocieri oficiale. Dar Trump nu a părut că s-a angajat să deschidă o nouă rundă de discuții, spunând că dorește să obțină o înțelegere, „dacă putem, este grozav. Și dacă nu putem, este bine”.

Cine sunt câștigătorii și cine sunt învinșii?

Mișcarea lui Trump ar putea stimula industrii cu consum redus de carbon, cum ar fi companiile de cărbune și producătorii din industria grea. Dar această legătură este insuficientă: politicile interne ale lui Trump sunt mai importante decât Acordul de la Paris, care nu include nici un mecanism de executare pentru țările care nu și-au respectat angajamentele. Companiile americane care vând peste hotare ar putea să se confrunte cu noi bariere în calea exporturilor, dacă țările răspund unei retrageri americane prin impunerea de tarife legate de emisiile de carbon sau alte sancțiuni asupra mărfurilor americane. Clienții din alte țări ar putea, de asemenea, să încerce să boicoteze produsele din S.U.A. ca represalii pentru că Trump a cerut să părăsească Parisul.

Ce efect are decizia lui Trump asupra schimbărilor climatice?

Nu prea mult. Emisiile din SUA au scăzut în timpul președinției lui Barack Obama, dar sunt proiectate să crească din pricina politicilor lui Trump, care dorește să schimbe complet reglementările predecesorului său privind centralele electrice și pierderilor de metan. Decizia lui Trump nu afectează în mod direct aceste politici. Ecologiștii susțin că ieșirea din Acord reduce presiunea asupra Trump pentru a reconsidera aceste politici. Mai important va fi dacă retragerea lui Trump îi determină și pe alții să facă același lucru. Nu există deocamdată semne în acest sens. Marii poluatori, precum China și India, au arătat un sprijin puternic pentru Paris. Indiferent dacă acest sprijin continuă, este greu de prevăzut ce se va întmpla în sensul dacă dacă emisiile și temperaturile globale ar putea crește mai repede.

Poziția Chinei și a Indiei

Acordul de la Paris a cerut ca fiecare țară să-și stabilească propriile obiective pentru reducerea emisiilor. China a promis că emisiile sale ar atinge maximul în 2030, în timp ce India a spus că va reduce cantitatea de carbon emise pentru fiecare dolar al producției economice, dar emisiile sale vor continua să crească. Aceste obiective sunt mai puțin ambițioase decât angajamentul SUA, care a solicitat reducerea emisiilor cu 26% mai mult față de nivelurile din 2005. Dar India și China au susținut că economiile lor, care sunt mai puțin dezvoltate decât SUA, nu sunt încă pregătite să reducă emisiile în termeni absoluți.

Va fi afectată economia Statelor Unite?

Trump a citat locurile de muncă din SUA ca un motiv major pentru retragerea din acordul privind clima. Dar studiile finanțate de industria solară arată că mai mulți americani lucrează acum la construirea, instalarea și întreținerea panourilor solare decât sunt angajați de companiile de cărbune. Și chiar dacă producția de cărbune a crescut, aceasta nu ar putea conduce la mai multe locuri de muncă, datorită creșterii automatizării. Între timp, ecologiștii avertizează că părăsirea acordului va crea o piedică în economia Statelor Unite, costând investiția țării în energie curată și în industriile conexe.

Va crește factura la curent?

Fundația Heritage a susținut că pașii necesari pentru a respecta angajamentele asumate de Statele Unite – în special reglementările lui Obama privind emisiile de carbon ale centralelor electrice – ar duce la creșterea costurilor cu electricitatea între 13 și 20% până în 2035. Cu toate acestea, o eficiență energetică îmbunătățită ar compensa costurile mai ridicate ale energiei electrice, în timp ce facturile de energie ale gospodăriilor vor fi inițializate și apoi scăzute. Cu toate acestea, argumentul este lovit de angajamentul lui Trumpi de a pune capăt reglementărilor lui Obama, un angajament care a precedat anunțul de joi. În sine, renunțarea la acordul de la Paris este puțin probabil să aibă un efect direct asupra costurilor de energie ale gospodăriilor.

Puțină istorie

La finele anului 2015, lângă Paris, în mica localitate Bourget, reprezentanţii a 195 de state au semnat primul acord care le cere tuturor statelor din lume să se alăture luptei împotriva încălzirii globale. Summit-ul, care a adus faţă în faţă pe Barack Obama, Vladimir Putin, Xi Jinping şi alţi zeci de lideri mondiali, a depăşit ca angajamente amploarea acordului de la Kyoto, din 1997. Sute de companii de prim rang şi-au arătat disponibilitatea să influenţeze şi să înţeleagă negocierile care le-ar putea schimba modelele de afaceri. Unele din ele vor avea de câştigat în următorii ani, iar altele vor pierde. Obiectivul pe termen lung al acordului este acela de limitare a creşterii temperaturii medii la 1,5 grade Celsius. Dar salvarea lumii de la încălzirea globală nu este ieftină iar una din mizele discuţiilor de la Paris a fost companiile petroliere şi cele producătoare de energie. Potrivit Bloomberg, vânzarea de petrol, cărbune sau maşini cu tehnologie veche riscă să producă un dezastru. Însă, pentru producătorii de panouri solare, izolaţii high-tech pentru locuinţe şi sisteme eficiente de iluminat, acordul de la Paris este un posibil miracol. Producătorii de carburanţi fosili şi statele care depind de aceştia riscă să suporte costuri masive, dar companiile din industriile energiei regenerabile şi eficientei energetice au în faţă oportunităţi fără precedent.

Acordul s-a dorit a fi un impuls dat investitiilor în tehnologii în domeniul energiei regenerabile şi al vehiculelor electrice, în special dacă mai multe ţări se vor alătura Uniunii Europene şi unor părţi din America de Nord, care impun un preţ sau o taxă pentru emisiile de carbon. ONU a estimat cheltuieli anuale de 1.000 miliarde de dolari pentru eliminarea emisiilor de carbon din economia mondială şi pentru a preveni creşterea temperaturii globale. Aceste cheltuieli pot evita însă inundarea oraşelor costiere, afectarea agriculturii şi distrugerea ecosistemelor. Lyndon Rive, director general al furnizorului american de sisteme de panouri solare SolarCity, spus că firmele ale căror afaceri vor fi afectate de reducerea emisiilor de carbon în econimie vor fi nevoite să se reorienteze rapid. Conform acestuia, companiile petroliere îşi vor proteja activitatea, pentru că este obiectul lor de activitate, numai că acesta va fi distrus. „În calitate de mare companie de petrol şi gaze, suntem în mod clar o miză în aceste discuţii. Dar un optimist vede în orice dificultate o oportunitate. Sunt în mod sigur un optimist”, a declarat Patrick Pouyanne, directorul general al grupului francez Total. Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE) susţine însă că marile companii petroliere îşi vor putea menţine obiectul de activitate şi în viitor pentru că în 2030 carburanţii fosili vor reprezenta 75% din cererea de energie, potrivit unor estimări relative optimiste referitoare la reducerea emisiilor poluante.

Primii care au mişcat, chiar în timpul negocierilor de la Paris, au fost nemţii de la RWE. Aceştia au aprobat săptămâna trecută un plan de divizare în două companii, una concentrată pe energie regenerabilă şi reţele şi alta pe administrarea activelor convenţionale, aflate în declin. „Este începutul unui transfer de multe mii de miliarde de dolari de la tehnologii vechi, care folosesc carburanţi fosili, către tehnologii cu emisii reduse de carbon”, susţine Mindy Lubber, CEO al Ceres, organizaţie care colaborează cu investitorii pentru presarea companiilor să obţină performanţe mai bune în protecţia mediului.

Toate vocile tind să spună că firmele din domeniul extracţiei de cărbune vor fi cele mai afectate. Şi cifrele arată această stare de fapt. Stowe Global Coal Index, care măsoară performanţa a 26 de producători mari de carbune, a pierdut 59% din valoare în acest an.

Acordul a stabilit ca obiectiv limitarea „cu mult sub” două grade Celsius a creşterii temperaturilor, în comparaţie cu nivelul la care se aflau în perioada preindustrială, şi, dacă va fi posibil, chiar la 1,5 grade Celsius. „Acesta este elementul-cheie în vederea asigurării faptului că acţiunile vor deveni tot mai puternice, pentru a se ajunge la două grade Celsius şi chiar mai puţin” de acest nivel mediu, a declarat pentru AFP Tasneem Essop de la Fondul Mondial pentru Natură (World Wide Fund, WWF).

Acordul prevede un mecanism de revizuire a angajamentelor voluntare ale ţărilor, pentru ca să fie posibilă o stopare a încălzirii sub nivelul mediu de două grade Celsius. Conform Climate Action Tracker (CAT), din care fac parte patru institute de cercetare, promisiunile celor mai multe dintre ţări sunt „insuficiente”, iar „aproape toate” este necesar să-şi asume angajamente mai ambiţioase decât cele pe care şi le-au asumat deja la orizontul lui 2020 sau 2030. Unele state şi-au stabilit obiective la orizontul lui 2025, iar altele la orizintul lui 2030, o diferenţă care complică şi mai mult sarcina. Potrivit unor cercetători, în vederea respectării pragului de două grade Celsius, este necesar ca emisiile de gaze cu efect de seră să scadă cu un nivel între 40-70% în perioada 2010-2050 şi să atingă un nivel zero până în 2100. Energia „verde” „este necesar să fie abordabilă – aceasta este principala provocare” cu care se confruntă ţările în curs de dezvoltare, a subliniat negociatorul indian Ajay Mathur, într-o declaraţie pentru AFP.

Acordul conţine o secţiune cu privire la recunoaşterea unor „pagube şi daune” în cazul unor catastrofe legate de modificarea climatică, considerată o adevărată victorie a unor mici ţări insulare ameninţate de creşterea nivelului oceanelor. Statele Unite se opuneau de mai mult timp ca această problemă să fie introdusă în acord, îngrijorate de faptul că ar putea conduce la solicitarea unor compensaţii pentru pierderi cauzate de fenomene meteorologice extreme.

Sursa: cotidianul.ro