Sintagma „apogeul petrolului” este des întâlnită în zilele noastre. Se referă la momentul în care producția mondială de petrol va atinge punctul său maxim, urmat de un declin de proporții al ratei de extracție al aurului negru. După aceea se ajunge în etapa în care resursele vor fi epuizate. Aceasta este teoria apogeului petrolului, dar oare a fie ea realistă?
Aceste concept este vehiculat de 20-30 de ani. Manipularea maselor a fot făcută cu succes pentru că oricine „știe” că petrolul e va termina într-o zi. Însă se pare că lucrurile nu stau chiar așa.
Noi cercetări, ascunse, ținute departe de ochii publicului larg, demonstrează că petrolul este o resursă inepuizabilă. Acesta este marele secret al companiilor petroliere pe care încearcă să-l apere prin orice mijloace posibile. Dacă acest adevăr iese la suprafață o dată pentru totdeauna, prețul petrolului trebuie să scadă, iar companiile petroliere ar suferi mari pierderi economice. Războaiele care au ca cop controlul resurselor petroliere nu și-ar mai avea rostul și marile economii, precum cea a SUA, ar înregistra un declin imens.
Cum ar fi să interpretăm dovezile științifice care pretind că petrolul este o resursă abiotică regenerabila şi nu una finită, rezultată din materie biologică descompusă într-o perioadă foarte lungă de timp? Dacă se „descoperă” că planeta îşi reface tocurile de petrol atunci ce s-ar întâmpla cu conturile burdușite ale companiilor producătoare de petrol din lume?
Cinicii atrag atenția asupra fluctuațiilor misterioase de producție din zăcământul de petrol. De exemplu la Eugen Island 330, New Mexico, în anul 1873 se extrăgeau aproximativ 15.000 barili pe zi. În anul 1989, rata de producție a scăzut dramatic la 4.000 de barili pe zi, iar câţiva ani mai târziu a crescut la 13.000 barili pe zi. Ce se afla în spatele acestor variații? Acesta este cel mai bun exemplu că Pământul îşi regenerează zăcămintele, distrugându-se mitul „apogeului petrolului”, susținut cu tărie de organizații precum OPEC sau FMI.
Au existat mai multe documente ale companiilor precum Mobil, Chevron sau Texaco prin care susțineau că rata extracției trebuie ținută sub control pentru c altfel se vor înregistra pierderi masive. Adică se va extrage puțin petrol, se implementează ideea că petrolul este pe terminate şi companiile petroliere au numai de câștigat, în timp ce oamenii plătesc prețuri exorbitante la pompa.
Companiile petroliere, organizațiile guvernamentale şi globale majore s-au întrecut să combată această teorie, dar atunci când nu se aştepta nimeni, British Petroleum a găsit o rezervă uriaşă de petrol în Golful Mexic, la câteva zile după de Iranul anunțase o descoperire de circa 8,8 miliarde de barili. Aceste descoperiri, alături de altele din state precum Uganda, Groenlanda şi Brazilia, contribui toate la contra-teoria conform căreia apogeul petrolului este doar un ghem de minciuni.
