foto: About History
Primul mare legislator pe care il cunoaste istoria ,Hammurabi a fost in sec XVIII-XVII-lea i.Chr regele Babilonului.Se stie despre el ca a domnit 43 de ani,ca a fost un renumit conducator militar si diplomat.A fost fondatorul marelui imperiu babilonian,care depasea in intindere teritoriul Mesopotamiei.A sprijinit mult dezvoltarea agriculturii si comertului si a dorit sa atenueze conflictele sociale reglementand raporturile din societate prin stabilirea unor norme juridice.In felul acesta a luat nastere Codul lui Hammurabi.Nu este cel mai vechi ,dar este cel care ne-a parvenit integral aproape.
Cuprinde nu mai putin de 282 de articole,pe care regele a pus sa fie sapate in piatra ,pe o „stela”-un monolit de diorit,descoperit in 1901 la Suza de arheologii francezi.Se afla la muzeul Louvre,are o inaltime de 2,25m si latimea bazei de 1,90m.In partea de sus este sculptura in basorielief reprezentandu-l pe rege primind legile de la zeul justitiei,Samas,stand pe tron.(gest ce confera autoritate si respectare deplina a celor emise de suveran)
Piatra pe care au fost sculptate legile
„Cand zeul suprem Marduk m-a insarcinat sa conduc poporul pe calea cea dreapta si sa calauzesc tara,atunci eu am intocmit legea si dreptatea in limba tarii.Prin aceasta am pus temelie bunei stari a poporului”se arata in prologul acestui cod.
Bunastarea nu era tocmai a poporului ,pentru ca dispozitiile lui Hammurabi au un caracter de clasa,exprimand ,cat se poate de clar tendinta de a apara interesele marilor proprietari-care erau regele si ai sai ,templele cu preotii si familiile nobililor.Asa de pilda ,se prevedea ca taranul care nu isi va plati datoria”va fi sfasiat prin tragere de vite chiar pe camp”,iar celui care va fura grane sau nutret pentru vite „sa i se taie mainile”
Este foarte cuprinzator Codul lui Hammurabi.Articolele sunt grupate astfel incat sa rezulte limpede domeniile ,dreptul penal si procedura penala,draptul propietatii,dreptul familiei(cu normele de succesiune),dreptul muncii,dreptul comercial ,contractele,imprumutul ,stabilirea dobanzilor legale,etc…Interesanta era si procedura judiciara.Aceasta era bazata pe declaratiile martorilor si ale notabilitatilor statului ,pe cuvenitele expertize in materie,pe juramantul partilor in cauza.Judecata se incheia prin redactarea unui proces verbal (care cuprindea rareori,insa,motivele sentintei).Un proces putea fi revizuit,instanta ultima de apel fiind regele.
Pedepsele erau foarte variate ca in intreg Orientul epocii antice.
Exemplele sunt multe:
Pedeapsa capitală este revăzută de cod de 34 de ori. Ea se aplica mai întâi unor infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului şi de aceea socotite ca foarte primejdioase. Aşa este cazul furtului din patrimoniul regal sau al templelor (art. 6), a celui săvîrşit prin spargere (art. 21) sau cu ocazia unui incendiu (art. 25); la acestea se adaugă înlesnirea fugii sclavilor (art. 15) şi adăpostirea celor fugiţi (art. 16) sau ştergerea semnelor cu care aceştia erau înfieraţi pentru a nu mai putea fi recunoscuţi şi revendicaţi de stăpânii lor (art. 227). Tot cu pedeapsa capitală era pedepsit cel ce vindea un lucru furat (art. 9), cel care cumpăra sau primea în păstrare – fără martori sau acte scrise – diverse bunuri din mâinile unui minor sau ale unui sclav (art. 7), cel care revendica un lucru străin deşi nu-i aparţinea (art. 9) etc.
Cu aceeaşi pedeapsă erau sancţionate actele care denotau un comportament primejdios ce putea ameninţa securitatea statului babilonian care, în plină dezvoltare, avea nevoie de o conducere autoritară şi de oştire puternică: răscoala împotriva orînduirii de stat precum şi adăpostirea răsculaţilor şi nedenunţarea acestora (art. 109); soldaţii care nu se supuneau ordinelor de mobilizare, chiar dacă au trimis în locul lor un substitut (art. 26)3; guvernatorii şi căpitanii de district care acceptau înlocuiri de combatanţi în armatele regale (art. 33) sau care îi jefuiau pe soldaţi de bunurile lor şi de darurile primite de la rege sau îi nedreptăţeau în alte chipuri (art. 34).
Aceeaşi pedeapsă îi aştepta pe toţi aceia care ar fi nesocotit regulile eticii familiale. Cădeau sub incidenţa pedepsei: adulterul femeii (art. 129) sau simpla ei imoralitate dacă aducea ştirbire demnităţii soţului (art. 143), violul fetelor (art. 130), incestul (art. 154, 155, 157, 158), asasinarea bărbatului de către femeie (în scopul unei noi căsătorii) (art. 153), părăsirea căminului conjugal de către soţia al cărei soţ a fost făcut prizonier, deşi avea cele necesare traiului (art. 133) etc.
În fine, pedeapsa cu moartea se aplica şi acelora care îi învinovăţeau pe alţii de crime grave, dar nu-şi puteau dovedi afirmaţiile (art. 1), cât şi a martorilor care, într-o pricină ce ar fi adus condamnarea capitală a inculpatului, au fost descoperiţi a fi martori mincinoşi (art. 3).
Codul prevede aplicarea legii talionului în mai multe cazuri: ochi pentru ochi (art. 196), os pentru os (art. 197), dinte pentru dinte (art. 200). Uneori, talionul păstrează forme specifice, cunoscute sub denumirea de talionul “compensaţiilor familiale”. Art. 209 şi 210 prevăd că, în cazul în care cineva a pricinuit prin lovituri moartea fiicei unui om liber, drept pedeapsă va fi ucisă fiica delincventului. O dispoziţie asemănătoare cuprind art. 229 şi 230, care prevăd că arhitectul constructor al unei case ce s-a năruit din pricina nepriceperii sale va fi pedepsit cu moartea, dacă stăpânul casei a fost ucis cu această ocazie, sau cu omorârea propriului copil, dacă cel ucis a fost copilul proprietarului ce şi-a construit casa.
Si putem continua(codul se gaseste tradus in limba romana in numeroase editii,deci cei interesati pot sa-l citeasca )
Important de retinut in legatura cu acest Cod al lui Hammurabi este ca la acea data ,legea si judecatorii cautau sa asigure cetatenilor si sa le garanteze anumite drepturi.Nu multe,desigur,si nu tuturor,dar intr-o masura mai mare decat in alte tari ale Antichitatii.
sursa: turnulluibabel.wordpress.com
