În ținutul Jingchuan din China a fost descoperit un cufăr care conține resturile incinerate ale corpului lui Buddha, dacă ar fi să dăm crezare inscripției care poate fi citită pe respectiva cutie. Tot în același loc au fost descoperite 260 de statui budiste.
Inscripția de pe cufăr arată că doi călugări, Yunjiang și Zhiming, care aparțineau Templului Mañjuśrī din Mănăstirea Longxing au reușit să adune, de prin alte locuri si lăcașe de cult, pe unde erau împrăștiate, 2000 de fragmente śarīra (noțiune ce desemnează resturile incinerate alte trupului lui Buddha). Este vorba de fragmente de os, despre care inscripția de pe cufăr arată că au fost înhumate la templul Mañjuśrī, fiind precizată inclusiv data acestei acțiuni, și anume ziua de 22 iunie a anului 1013 d.Hr.
În locul în care a fost făcută descoperirea – atât cufărul care conține ceea ce se susține că reprezintă rămășițele incinerate ale lui Buddha (numit și Siddhārtha Gautama, ca personaj istoric), cât și numeroasele statui budiste – au fost scoase la iveală și resturile unei construcții despre care se crede că au aparținut vechiului lăcaș de cult pomenit în inscripție.
După cum arată inscripția, cu secole în urmă, călugării Yunjiang și Zhiming au dus o muncă stăruitoare, de mai mult de 20 de ani, pentru a colecta rămășițele trupești ale lui Buddha Gautama – fondatorul budismului. În activitatea lor, cei doi au contribuit și la promovarea religiei în care credeau. Așa cum reiese din text, uneori călugării au primit fragmentele śarīra de la alți adepți ai budismului, drept daruri, ca un act de devoțiune, în vreme ce alteori le-au obținut ca urmare a unor schimburi.
Statuile găsite la fața locului sunt, la rândul lor, remarcabile. După cum se arată în jurnalul Chinese Cultural Relics, unele statui au o înălțime de peste 2 metri și, în general, au fost făurite în intervalul cuprins între dominația dinastiei Wei de nord (386-534 d.Hr.) și cea a dinastiei Song (960-1279). În acele vremuri, ținutul Jingchuan se afla la extremitatea răsăriteană a „Drumului Mătăsii”. Cele mai multe dintre statuile descoperite conțin și inscripții.
Legenda spune că după trecerea la cele veșnice a lui Buddha, a cărui viață a luat sfârșit în urmă cu aproximativ 2500 de ani, rămășițele sale pământești au fost împărțite între numeroșii săi discipoli și duse, apoi, în diferite ținuturi ale Orientului. Dacă ar fi să dăm crezare inscripției de pe cufărul găsit în China, cei doi călugări budiști au reușit să recupereze, în urmă cu peste 1000 de ani, o bună parte dintre aceste relicve, de la deținătorii lor împrăștiați în cele patru zări.
Autor: Tomi Tohaneanu
Sursa: lumealive.com
