Ca si faraonii anticului Egipt, fuhrerul visa la un monument grandios, pe masura ambitiilor sale de marire. Isi alesese ca ultim loc de odihna orasul Munchen, unde arhitectul Hermann Giesler urma sa-i construiasca un templu.
Un sarcofag de aur, decorat cu pietre pretioase din Urali, avea sa fie instalat in centrul salii principale, astfel incat sa fie expus soarelui. Dar visul unui loc de veci care sa devina „sfant” pentru rasa ariana nu i s-a implinit.
De sarbatoarea Sfintei Walpurga
Ramasitele lui au fost descoperite intr-un crater de bomba in curtea Cancelariei Imperiale. Acestea au fost ingropate de opt ori, pana ce, in cele din urma, au fost distruse in intregime prin foc. Asta isi si dorise! Sacrificiul prin ardere de tot, pentru a putea renaste ca Pasarea Phoenix! Prima „inmormantare” (dupa dispozitiile lui Hitler, cadavrele trebuiau arse) a avut loc la 30 aprilie 1945, data cand s-a sinucis impreuna cu sotia sa de o zi, Eva Braun, dupa ce si-a ucis cei doi caini de care era nedespartit. Era o zi mare, sarbatoarea Sfintei Walpurga (710 – 779 d.Hr.), de fapt, un festival pagan, a carui traditie se pierdea in negura timpului, care celebra zeul Soare, in cinstea caruia erau aprinse ruguri. Vrajitoarele organizau un grandios sabat pe Varful Brocken din Muntii Harz, renumit pentru fenomene spectrale misterioase. Hitler stia cu siguranta semnificatia acestei sarbatori, cel putin prima parte a ei, cu festivalul solar, dar, dupa unii autori, ar fi stiut si despre sabatul vrajitoarelor. Se spunea ca cine isi lua viata in timpul Walpurgiei, isi incredinta sufletul diavolului! Nazistii construisera pe o culme din apropiere un amfiteatru de piatra, pentru a putea privi in noaptea Walpurgiei jocul magic de lumini si pentru a astepta rasaritul soarelui ce marca reintoarcea luminii.
Clubul Bohemian
Chiar daca despre Hitler s-a scris ca era posedat de diavol (dupa ce niste ocultisti se straduisera in acest sens), cu siguranta se stie doar ca a facut parte din „Clubul Bohemian”. Acesta se dorea o fratie solara de tip atonist, tragandu-si principiile din Fratia lui Aton, al carei initiator si Mare Maestru ar fi fost faraonul Akhenaton (1352-1336 i.Ch.), sotul frumoasei Nefertiti. Din Clubul Bohemian facea parte elita nazista, care, purtand zvastica solara – dar cu sensul de rotatie invers decat simbolul antic -, se dorea a fi un ordin secret de razboinici, intrunindu-se o data pe an, la solstitiul de vara, pe 21 iunie, cand se refacea legamantul si se reafirma dorinta suprema de a aduce intreaga lume sub un unic conducator si o singura religie. Membrii fratiei urmau sa fie incinerati dupa moarte, purificati cu focul divin al lui Aton, iar urnele depuse intr-un templu atonian. Chiar si centrul Berlinului urma sa fie refacut dupa planul orasului Akhenaton, intemeiat de faraonul „eretic”.
Inmormantari repetate
Soldatul rus Ivan Ciurakov a gasit cadavrul lui Hitler pe 4 mai 1945, fara sa-l poata identifica, din cauza arsurii partiale care-l mistuise.
Faptul ca alaturi se aflau si corpurile unei femei si a doi caini i-a dat de banuit, si Ciuracov a scos cele doua cadavre pentru a fi identificate, dupa care le-a ingropat inapoi. A doua zi, au fost scoase din nou si mutate la o clinica din Buch, unde s-a efectuat o examinare a ramasitelor. In urma interogatoriilor, rusii aveau indicii ca cele doua corpuri apartin lui Hitler si Evei Braun, dar din cauza starii avansate de descompunere, adevarul nu se putea stabili cu certitudine. Asa ca le-au reingropat, de data asta in sicrie improvizate. Cand SMERSH, contrainformatiile armatei sovietice, si-a facut un birou in orasul Finov, unde stationa Armata a III-a, ramasitele lui Hitler si ale Evei au fost dezgropate si reingropate in Finov. La 17 mai, generalul Mesik, venit special de la Moscova, a reexaminat ramasitele. A luat cu el maxilarele ambelor cadavre si a dat dispozitie ca restul sa fie ingropat. Acestea au mai fost reingropate de inca doua ori, dupa cum Armata a III-a sovietica isi schimba cartierul general. Intr-un final, cele doua sicrie au ajuns in Magdeburg, langa casa de pe Westenstrasse nr. 36, unde au ramas pana la 5 aprilie 1970.
Stradaniile SMERSH
Au existat probleme de identificare a cadavrelor inca de la inceput, cand se aflau intr-o stare mai buna. Serviciile secrete sovietice au impanzit Berlinul si imprejurimile inca din primele zile de dupa capitulare, pentru a descoperi martori. Stalin fusese instiintat de demisia lui Hitler de catre maresalul Gheorghi Jukov, care trimisese un raport catre liderul sovietic la data de 1 mai 1945. Raportul continea si „zvonul” ca liderul nazist se sinucisese la 30 aprilie. Numai ca martorii, cu toata stradania SMERSH, nu s-au gasit atat de repede, iar cei facuti prizonieri ori nu stiau, ori nu voiau sa vorbeasca. Colonelul Vasili Garbusin, adjunctul comandantului SMERSH, isi instruise toti ofiterii pentru gasirea ramasitelor lui Hitler si depistarea martorilor credibili. Printre acestia, cea mai importanta era Kete Hoiserman, asistenta medicului stomatolog al liderului nazist. Aceasta a fost capturata si a dat informatii despre unde ar putea fi fisele dentare ale fuhrerului. Mai mult, a recunoscut lucrarile din aur ale lui Hitler si ale Evei Braun de pe cadavrele prezentate de rusi. Acest lucru s-a petrecut la data de 8 mai 1945, dupa care ofiterii SMERSH au preluat responsabilitatea asupra ramasitelor. Numai ca, in raportul de autopsie, scrie ca examinarea cadavrelor s-a facut la ordinul „camaradului Teleghin”, membru marcant in Consiliul Militar al Frontului 1 Bielorusia, la 3 mai 1945! Or, soldatul care gasise cadavrele a raportat data de 4 mai, cand nu s-a facut nici o autopsie, deoarece se stia ca trupul lui Hitler fusese deja identificat. Era vorba despre o dublura.
Dublurile lui Hitler
Cel mai tare i-au derutat pe rusi dublurile lui Hitler. Trupul unei dubluri, Gustav Weler, a fost exhumat de rusi la 2 mai 1945.
Se temeau ca isi pierdeau timpul cu cadavrele acestora, in timp ce liderul nazist cauta vreo portita de scapare. Existase un astfel de plan, cu destinatia Argentina sau Spania, pe calea aerului sau cu un submarin. La 10 iunie 1945, la o conferinta de presa, maresalul Jukov declara: „Noi nu suntem in posesia ramasitelor pamantesti ale lui Hitler. Nu va pot spune nimic legat de locul unde ar putea fi acesta!”. In iulie 1945, Stalin insusi declara intr-o conferinta de presa la Potsdam: „Corpul lui Hitler nu este in posesia noastra!”. De ce ar fi mintit? Asta a vrut sa afle si Elena Revskaia, care servise ca traducatoare pentru una din unitatile SMERSH, insarcinata cu depistarea lui Hitler, viu sau mort! Intalnindu-l pe maresul Jukov la Moscova, Elena i-a spus despre descoperirea celor doua cadavre, plus ale celor doi caini, in groapa de obuz din curtea Cancelariei Imperiale. Jukov a fost sincer uimit. Nu stiuse nimic. Doar Iosif Stalin fusese informat. Acestuia i se inaintase un raport amanuntit, la data de 16 iunie 1945, despre toate actiunile SMERSH, legate de descoperirea lui Hitler viu sau mort. Conducerea sovietica insa nu a emis nici un comunicat cu privire la acest subiect, lasandu-si armata si serviciile secrete sa-l caute in continuare pe Hitler, despre care existau deja zvonuri ca fusese vazut prin America Latina. Principalul motiv pentru care nu s-a recunoscut identificarea cadavrului a fost tocmai incertitudinea ca l-au descoperit pe adevaratul Hitler. Lucrarea dentara de aur a lui Hitler nu prezenta o garantie, pentru ca, se stie, cand un lider isi alege o dublura, aceasta trebuie sa sufere toate interventiile chirurgicale pe care le are „originalul”. Cu Eva Braun nu si-a batut nimeni capul, pentru ca din datele obtinute se stia ca aceasta ar fi acceptat sa se sinucida si alaturi de o dublura, doar ca sa ofere o sansa de scapare mult iubitului fuhrer.
„Mitul”
Stalin n-a fost nici pe departe multumit de ancheta SMERSH si a ordonat o alta, in 1946, cu numele de cod „Mit”. O echipa speciala a NKVD (politia secreta a lui Stalin) a fost insarcinata sa-l caute pe Hitler pornind din Germania, la noua luni dupa ce acesta fusese „gasit”. S-a cercetat din nou groapa din curtea Cancelariei Imperiale din Berlin. Cu acea ocazie, s-a gasit o bucata de craniu cu o gaura de glont in partea parietala stanga.
Corespundea cu raportul din 8 mai 1945, unde se stipula ca „o parte din craniu lipseste”. Investigatorii au mai gasit urme de sange pe canapeaua din bunker, unde existau marturii ca Hitler si Eva Braun se sinucisesera. Bucata de craniu si materialul de canapea imbibat cu sange au fost trimise la Moscova pentru analize. Acestea inca sunt tinute intr-un sertar de la Arhivele Statului. Maxilarele luate de generalul Mesik sunt pastrate in arhiva FSB.
Scrisoarea secreta
La 13 martie 1970, seful KGB, Iuri Andropov, a inaintat o scrisoare doar pentru ochii lui Leonid Brejnev, secretar general al Comitetului Central al PCUS.
Scrisoarea era „preparata” dupa tehnologii de spionaj si continea cateva inserari pe deasupra textului batut la masina. Decriptata, scrisoarea continea urmatorul mesaj: „In februarie 1946, la baza militara sovietica din Magdeburg, o unitate speciala a KGB a efectuat ingroparea cadavrelor lui Hitler, Eva Braun, Goebbels, a sotiei acestuia si copiilor, in total 10 trupuri. In prezent, tabara militara sovietica trebuie sa predea campusul autoritatilor germane.
Luand in considerare posibilitatea ca autoritatile germane sa efectueze actiuni de constructie, groapa ar putea fi depistata. Propun ca ramasitele sa fie exhumate si distruse prin incinerare. Procedura va fi executata in secret total, de catre o echipa speciala a KGB, si va fi documentata”.
Brejnev s-a sfatuit cu Kosaghin si Podgornai, oficialii din fruntea conducerii PCUS – presedintele Consiliului de Ministri si presedintele Prezidiului Sovietului Suprem -, si a trimis acordul la 16 martie 1970. La 5 aprilie, in zori de zi, echipa speciala a KGB a exhumat ramasitele pamantesti pomenite in scrisoare, le-a incinerat, iar cenusa a fost amestecata cu cenusa de carbune si aruncata in raul Bideritz. Asa s-a „implinit” visul ocult al lui Hitler.
„Dansul fricii”
„Inspirat de opera lui Wagner (Rienzi, in special), Hitler devenise obsedat de puterea cuvantului”, este de parere Alan Bullock, un istoric care a facut multe cercetari despre viata oculta a liderului nazist. „Era sigur ca va cuceri Pamantul prin puterea discursului. Cand se adresa maselor, avea insa grija sa inspire teama”, subliniaza Bullock, care crede ca Hitler fusese instruit sa foloseasca aceasta stratagema oratorica.
Care a dat exact roadele scontate. Nici un german nu mai indraznea sa-si exprime opozitia fata de politica lui Hitler, atata timp cat vedea masele extaziate la discursurile lui. Numai ca ceea ce parea a fi adeziune totala – fapt care i s-a si reprosat poporului german – era, de fapt, ceea ce psihologii numesc „dansul fricii”, manifestarea plina de efuziune a maselor in fata unui potential agresor, de teama de a nu-i deveni victime. Cine il invatase pe Hitler aceasta „tehnica”?
Grupul Thule
Dietrich Eckart este principalul „banuit”, pentru ca, prin 1923, se lauda la Munchen ca il initiase pe Hitler in „doctrinele secrete” care ii deschisesera micului artist neinteles centrii universali ai puterii.
Despre Eckart s-au scris multe: ca era satanist, mare saman, mare initiat in magie neagra si membru al societatii secrete Grupul Thule. El insusi se prezenta ca atare, de aceea este si greu sa fie combatut. Cert este ca era un ofiter care cocheta cu ocultismul, dar pe vremea aceea erau la moda intrunirile de spiritism, un mijloc mai degraba de divertisment pentru inalta societate europeana.
Paul Roland, un alt scriitor care s-a ocupat de viata oculta a nazistilor, nu a descoperit marile realizari paranormale ale Grupului Thule, despre care s-a scris atat. „E adevarat, un grup format din Rudolf Glauer, Konrad Ritzler, Alfred Rosenberg si Dietrich Eckart, membri ai Thule, incerca sa-l transforme pe tanarul Hitler, care era extrem de patimas din fire si inclinat spre excese, chiar isteric, intr-un Mesia al Intunericului”, scria Roland.
La intrunirile lor, mesele se miscau, aparitiile ectoplasmatice infiorau damele invitate, iar spiritele starnite trimiteau mesaje celor prezenti, adica, dupa parerea lui Roland, „ingredientele oricarei sedinte de spiritism din acea vreme”. Cand participa si Hitler, mesajele spiritelor anuntau aparitia unui nou lider care va inscauna rasa ariana la nivel mondial. Iar tanarul fanatic chiar asta visa.
Lancea destinului
La Muzeul Hofburg din Viena se afla un artefact care a jucat un rol important in viata lui Hitler: un varf de lance in care este incrustat unul din cuiele folosite la rastignirea lui Iisus. I se spunea si „Lancea Sfantului Mauriciu”. Aceasta a fost in posesia „sfintilor imparati romani”, incepand cu Carol cel Mare, iar din 1273, a fost folosita in ceremonia de incoronare. Hitler era convins de puterile miraculoase ale sulitei, mai ales ca era sustinut in credinta sa de catre profesorul Karl Haushofer, care a avut o mare influenta in crearea ideologiei lui Hitler.
Acesta l-a sfatuit pe viitorul fuhrer sa aduca artefactul la Nurnberg, pentru a fi „aproape de inima miscarii naziste, pentru a-i conferi putere”. Sulita a fost returnata Austriei dupa razboi, de catre generalul american George Patton. Tot Haushofer l-a alimentat pe Hitler si cu istoria arienilor, urmasi ai gigantilor atlanti, rasa care ar trebui sa conduca intreaga omenire. Dar se pare ca nimic real sau ocult nu l-a ajutat pe Hitler sa-si indeplineasca telurile grandioase, el fiind doar un „exponent al timpului sau”, dupa cum il considera cei mai multi istorici.
SURSA: formula-as.ro
