O mumie descoperita în ruinele de la Cusco, Peru, i-a surprins pe oamenii de stiinta. În colonul mumiei pre-columbiene au fost descoperite gene legate de rezistenta la antibiotice. Mutatia acestor gene s-a produs în mod natural, cu mult înainte de aparitia antibioticelor moderne.
Mumia ce dateaza din secolul al XI-lea, descoperita în stravechea capitala a imperiului Inca, Cusco, a fost studiata de o echipa internationala de specialisti. Cercetarile lor au vizat analizarea microbiomului (termen ce desemneaza totalitatea microbilor, a elementelor lor genetice si a interactiunilor acestora într-un mediu) conservat în mod natural în climatul uscat si rece din Anzi, potrivit Discovery News.
Mumia, despre care cercetatorii au concluzionat ca apartine unei femei care, la momentul mortii, avea vârsta cuprinsa între 18 si 23 de ani, a fost adusa în Italia în secolului al XIX-lea si donata unui muzeu, împreuna cu alte 11 mumii.
Autopsia a relevat ca inima femeii – bine conservata – esofagul si colonul erau marite, ceea ce indica faptul ca suferise de o forma cronicizata a bolii Chagas, o parazitoza foarte frecventa în tarile din America Centrala si de Sud, determinata de infectia cu protozoarul Trypanosoma cruzi, raspândit prin intermediul unei insecte hematofage din familia Triatoma, denumita si “kissing bug.” În prezent, se estimeaza ca între 6 si 7 milioane de oameni din întreaga lume sunt infestati cu acest parazit.
În urma analizarii probelor si ADN-ului prelevate din colonul si fecalele mumiei, oamenii de stiinta au stabilit ca, cel mai probabil femeia, care suferea si de o boala de inima in stare avansata, megacolon si megaesofag (complicatii frecvente ale bolii Chagas), a fost ucisa de boala raspândita de parazit.
De asemenea, cercetatorii au fost de parere ca femeia a primit tratament specific acelor timpuri, precum frunze de coca. Rezultate ale unor teste toxicologice efectuate pe o suvita din parul mumiei ar putea aduce mai multe dezvaluiri despre medicamentele sau drogurile psihoactive ce i-au fost administrate.
De asemenea, analizele probelor prelevate de la mumie au mai relevat ca femeia suferea si de alte boli de natura bacteriana, precum Clostridium difficile (bacterie ce afecteaza intestinul gros cauzând diaree si colita; în zilele noastre apare îndeosebi dupa distrugerea florei naturale din intestinul gros, dupa administrarea de medicamente antibiotice, mai ales cele de ultima generatie), precum si cu anumite tipuri de papilloma virus – HPV – (herpes genital).
Multe dintre genele rezistente la antibiotic gasite în corpul mumiei ar fi facut ineficiente tratamentele cu antibiotice moderne. Notabil este ca aceste mutatii ale genelor au aparut “în mod natural” în interiorul unor bacterii vechi de 1000 de ani si nu sunt legate, din ce se stie, de abuzul de antibiotice. Aceste descoperiri recente au facut obiectul unui articol în publicatia stiintifica Plos One.
Rezistenta la antibiotice este una dintre marile îngrijorari ale medicinei moderne. Cercetatorii avertizeaza ca daca nu vom reduce cantitatea de antibiotice pe care le folosim, în curând ne vom trezi ca traim într-o lume în care medicamentele nu mai au efect. Rezistenta la antibiotice a fost numita“tsunamiul tacut cu care se confrunta medicina moderna”.
În timp ce, pe de o parte, cercetatorii ne îndeamna sa apelam mai putin si mai rar la antibiotice, pe de alta parte expertii încearca sa caute noi surse de antibiotice la care oamenii sa nu fi dezvoltat rezistenta. Se spera ca identificarea genelor rezistente la antibiotice în mumia datând din secolul al XI-lea ar putea ajuta la aceste cercetari.
sursa: www.mixdecultura.ro
