Primul laser cu gaze din România a fost realizat de Ion I. Agârbiceanu, fiul prozatorului, scriitorului şi preotului Ion Agârbiceanu. S-a născut în comuna Bucium din judeţul Alba acolo unde tatăl său a fost preot şi unde s-a inspirat şi a scris nuvela Fefeleaga.
Ion I. Agârbiceanu s-a născut în ianuarie 1907 la Bucium, în Munţii Apuseni. Tânărul Agârbiceanu s-a dovedit a fi un copil supradotat intelectual, motiv pentru care a fost înscris la şcoală de la vîrsta de numai 5 ani.
A urmat cursurile Liceului “George Bariţiu” din Cluj, absolvite în 1925, ale Institutului Electrotehnic din Bucureşti, absolvite în 1929, şi ale Facultăţii de Ştiinţe din Paris. În 1934, el şi-a impresionat profesorii cu lucrarea de doctorat, facută sub conducerea profesorului A. Cotton, despre spectroscopie, cu titlul: „Recherche sur le spectre de fluorescence et d’absorption des vapeurs de Iodine”. Teza a devenit o lucrare de referinţă în domeniu.
În 1948, Ion a fost numit profesor la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti, iar din 1951 a început să predea la Facultatea de Matematică şi Fizică din Bucureşti. În anul 1956, prof. dr. Ion I. Agarbiceanu a organizat, la Institutul de Fizica Atomică din Bucureşti, laboratorul de ”Metode Optice în Fizica Nucleara”, în cadrul caruia s-au realizat numeroase cercetări privind structurile atomice hiperfine şi izotopice, rezonanţă magnetooptică şi paturile subţiri dielectrice.
La un an de la inventarea primului laser din lume – de către profesorul american Theodore Maiman – Ion I. Agârbiceanu avea să intre în istoria fizicii cu o descoperire originală. În 1961, omul de ştiinţă a realizat, cu ajutorul unei echipe de excepţie, primul laser cu gaz (heliu-neon) cu radiaţie infraroşie, după o concepţie proprie. Prin focalizarea fasciculului luminos monocromatic, a reuşit să obţină densităţi mari de radiaţii pe suprafeţe mici, cu aplicaţii în diverse domenii. Laserul inventat de cercetătorul român a fost brevetat şi apreciat de către fizicieni din întreaga lume. România a fost a patra ţară din lume în care s-a realizat, la vremea respectivă, un laser.
Savantul a fost ales în 1963 membru corespondent al Academiei Române şi a fost reprezentantul României în prestigioase organizaţii ştiinţifice internaţionale ca „International Union of Pure and Applied Physics” şi „European Group for Atomic Spectroscopy”, fiind şi membru al Grupului Permanent de lucru pentru Fizica Spaţială de la Moscova.
Iată ce spunea un fost student despre profesorul Agârbiceanu: ”Un om de o eleganţă desăvârşită că gestică şi îmbrăcăminte. Purta de obicei haine maro, în carouri. Dacă întrebai pe cineva care nu îl cunoştea ce crede că este această persoană, cu siguranţă îţi spunea că trebuie să fie un savant. În amfiteatrul în care preda, locurile din faţă se ocupau încă din pauză precedentă. Eu eram student la mecanică dar veneau studenţi şi de la electronică, de la cibernetică. Cursul era demonstrat la tablă cu o viteză de expunere aleasă în aşa fel încât studenţii să-şi poată notă. De multe ori, la o demonstraţie, la un enunţ se oprea, se gândea puţin şi spunea: «dar profesorul X are o altă părere despre asta şi tind să-i dau dreptate».
După fiecare curs ne dădea mai multe variante de probleme pe care cred că le compunea atunci. Vizita des Anglia şi SUA, iar gurile rele spuneau că se duce să-i înveţe pe cei de acolo fizica modernă. În timpul cursului punea întrebări nominale, prin sondaj, să vadă dacă s-a înţeles. Era o plăcere mai mare decât o plimbare la şosea cu prietenă când îţi spunea: «bine tinere, văd că judeci, deşi te-ai încurcat, dar principalul este că judeci»”.
În perioada 1955-1971, Ion I. Agârbiceanu a condus catedra de Fizică I la Institutul Politehnic din Bucureşti. Savantul a decedat în anul 1971 la Cluj-Napoca
sursa: romanidinromania.ro
