foto: opera-online.com
La început, pe Pământ se vorbea o singură limbă. Cartea Genezei spune că oamenii au construit Turnul Babel, un templu în formă de turn, cu care sperau să ajungă la Ceruri şi să vorbească cu Dumnezeu.
Dar Dumnezeu s-a supărat pe aroganţa muritorilor. A făcut în aşa fel încât oamenii să nu se mai înţeleagă unul cu celălalt. Fiecare grup a început să vorbească o altă limbă. În prezent, pe Pământ se vorbesc peste 6.000 de limbi. Legendă sau adevăr, mitul Turnului Babel este un pretext pentru lingvişti să caute explicaţii pentru haosul diverstităţii lingvistice existente la ora actuală, pentru a identifica rădăcinile din care s-a dezvoltat limbajul uman. Dar şi pentru a anticipa dacă nu cumva ne vom întoarce la o limbă unică pe Pământ, după cât de uzuală a ajuns limba engleză.
Turnul Babel a fost un zigurat?
Întrebarea dacă toate limbile omenirii au derivat dintr-o origine unică sau din mai multe rămîne un mister la fel de mare ca şi Turnul Babel. În pofida dimensiunilor sale impresionante, nu s-a descoperit locul unde s-a înălţat acest turn. Babel înseamnă „încurcătură“, „şarpe inelat“ sau „poartă a cerului“. Deşi nu există nici o dovadă arheologică, se consideră că Turnul Babel are legătură cu străvechea cetate a Babilonului, ale cărei ruine se află pe malul estic al fluviului Eufrat, la aproximativ 50 km sud de Bagdad, Irak. O inscripţie găsită aici descrie construirea turnului şi amestecarea limbilor: „Babilonul corupt păcatul a ales, şi atât cei mici, cât şi cei mari s-au amestecat pe ziduri“. Ziguratele au fost construite în oraşele Mesopotamiei (Irak), în intervalul 2.500 î.e.n. – 500 d.H. Unele aveau până la 8 platforme, fiind construite din cărămizi de mîl. Se presupune că Turnul Babel a fost un astfel de ziggurat.
Limbi vechi, limbi noi
La ora actuală, suntem siguri că franceza se vorbeşte în Franţa, japoneza în Japonia, chineza în China. Totuşi, dacă ne întoarcem în timp cu câteva mii de ani, nici una dintre aceste limbi nu se vorbea în ţara respectivă. De fapt, nici nu existau încă. Pe măsură ce oamenii călătoreau şi migrau spre diferite colţuri ale lumii, limbile au suferit un proces de diversificare. Când diferenţele dintre limbaje au devenit prea mari pentru ca oamenii să se mai poată înţelege, s-au format două limbi diferite, derivate dintr-una singură. Din acest proces fără sfîrşit s-a dezvoltat un adevărat arbore al limbilor. Ocuparea prelungită a unui teritoriu de către o armată străină a dus la încrucişări lingvistice. Lingviştii susţin că numărul de limbi vorbite în lume a atins apogeul în secolele XVII şi XVIII.
La început a fost indo-europeana
Un aspect care îi uluieşte pe lingvişti este dimensiunea puterii de exprimare a omului. Prin combinarea cuvintelor, putem descrie practic orice obiect, gând sau idee. Putem provoca, seduce şi convinge fără să atingem cu mîna. Studiind limbile vorbite în toate colţurile lumii, de la Vafsi, în nord-vestul Iranului, la Tagalog, în Filipine şi Indonezia, „detectivii lingvişti“ au identificat anumite elementele universale. Comparând limbile actuale din Europa, India şi Iran, cercetătorii au observat că acestea au rădăcini comune. Au presupus că la originea limbilor pe care le vorbim astăzi s-a aflat una singură, numită indo-europeană, folosită acum aproximativ 5.000 de ani. Astăzi, aproape jumătate din populaţia de pe glob vorbeşte una din limbile familiei indo-europene.
Reticenţă la neologisme
Dialectele şi limbile sunt într-o continuă schimbare. Limbi-hibrid precum „engleza singaporeană“ sau „engleza indiană“ apar pretutindeni în lume: Adolescenţii introduc în limbaj noi cuvinte şi expresii. Mai bine de 350 de ani, Academia Franceză a luptat pentru a împiedica infiltrarea în limba franceză a valurilor de anglicanisme. S-a emis un decret care interzicea folosirea cuvintelor englezeşti acolo unde exista un echivalent franţuzesc, dar nu au reuşit să-i împiedice pe francezi să întrebuinţeze cuvinte ca week-end, walkman şi start-up. În România, fenomenul s-a repetat prin iniţiativa senatorului George Pruteanu, rămasă însă fără ecou.
În fiecare an dispar 10 limbi
Lingviştii estimează că cel puţin 3.000 de limbi vorbite în lume sunt ameninţate cu dispariţia. Se consideră că o limbă se află în pericol când cel puţin 30% dintre copii nu o mai învaţă. Pentru supravieţuirea oricărei limbi sunt necesari minimum 100.000 de vorbitori. O dată cu moartea unei limbi, lingviştii, antropologii, istoricii şi psihologii pierd o sursă importantă de date, considerându-le în pericol, asemenea puilor de focă sau balenelor. Specialiştii prevăd că 95% din limbile vorbite astăzi vor dispărea în secolul următor. În zilele noastre, zece limbi mor anual undeva în lume. Dispariţia unora se produce uneori într-un interval de numai două săptămîni. Fenomenul este întîlnit în regiuni de foarte mare diversitate lingvistică.
S.O.S. limba maternă!
Mai mult de 200 de limbi cu mai puţin de 500 de vorbitori fiecare sunt pe cale de dispariţie în Africa. În America de Nord, cel mai puternic ameninţate cu dispariţia sunt limbile autohtone şi creole. În SUA şi Canada, cele 200 de limbi amerindiene care au supravieţuit până acum sunt în pericol, cu excepţia limbilor navaho, cree şi anishnaba (ojibwe). Din cele vreo 500 de limbi amerindiene ale Americii Latine, între aproape jumătate sunt gata să dispară. Cea mai accentuată descreştere este prevăzută pentru Brazilia, unde cele mai multe limbi sunt vorbite de comunităţi foarte mici. Numai 6 din cele 47 de limbi ale Asiei de nord-est au o şansa reală de a supravieţui înfruntării lor cu limba rusă. 41 dintre ele sunt pe cale de dispariţie. Unele nu sunt vorbite de mai mult de zece oameni. În Europa sunt folosite 123 de limbi, dintre care 9 sunt aproape moarte, 26 în grav pericol de moarte, iar 38 numai în pericol.
O nouă romanizare?
Diversitatea limbajelor la nivel mondial este copleşitoare. Doar în Papua Noua Guinee coexistă peste 800 de limbi vechi, adică 1/6 din limbile vorbite în lume. În părţile Africii cu vorbitori de limbă franceză apar forme locale ale francezei oficiale. Alte variante au apărut în Senegal, Gabon, Niger şi Côte d’Ivoire. Locuitorii din Mauritius, Haiti sau Guyana nu se pot înţelege unii pe alţii, deşi limbile lor provin din franceză. Supremaţia actuală a limbii engleze va dura multă vreme, după aprecierile specialiştilor. Dar istoria arată ca o limbă larg răspândită geografic ete supusă diversificării. Specialiştii cred că franceza şi engleza ar putea deveni un gen de limbi-mamă pentru noi generaţii de limbi, tot aşa cum latina a dat naştere limbilor neolatine.
Asia, continentul Babel
Limbile lumii au o distribuţie geografică inegală. După aprecierea Institutului Lingvistic Summer (SIL), numai 3% din limbile lumii se vorbesc în Europa, 51% fiind răspândite în regiunea Asiei şi a Pacificului. În Indonezia se vorbesc nu mai puţin de 365 de limbi. Diversitatea lingvistică şi densitatea vorbitorilor nu sunt direct proporţionale: 96% din limbi sunt vorbite de numai 4% din populaţia globului şi mai mult de 80% sunt limitate la o singura ţară. Doar circa 20 de limbi sunt vorbite în ţări cu populaţii de sute de milioane.
Cei mai mulţi europeni vorbesc rusa
Majoritatea limbilor europene folosesc alfabetul latin. Limba germană se mai scrie cu caractere gotice, iar irlandeza cu grafie tradiţională galică. Limba rusă şi unele limbi slave utilizează alfabetul chirilic. Limba greacă, idiş, armeană şi georgiană au fiecare grafie proprie. Limbile ne-europene pe larg utilizate pe teritoriul european sunt: araba, chineza, hindi, care au fiecare scrisul lor propriu. Cele 47 State membre ale Convenţiei culturale Europene au 40 de limbi naţionale. Conform estimărilor, există aproximativ 225 limbi autohtone, din care circa 150 sunt pe răspândite în Federaţia Rusă. Cele mai vorbite sunt rusa, germana, engleza, franceza şi italiana. În majoritatea ţărilor europene se utilizează mai multe limbi.
Europa, multilingvă
După ce zidul Berlinului a căzut, iar Iugoslavia s-a destrămat, au apărut ţări noi, cu limbi în curs de afirmare: bosniaca, sîrba, croata, din fosta limbă unică, sârbo-croată. La fel s-a întâmplat şi în cazul Cehiei şi a Slovaciei. Din cauza afluenţei imigranţilor şi a refugiaţilor din toată lumea, Europa a devenit un continent din ce în ce mai multilingv. La Londra, mai mult de 300 de limbi materne sunt utilizate în familii. În majoritatea oraşelor mari, în special în Europa occidentală, în mediul şcolar se utilizează în calitate de limbă maternă între 100 şi 200 de limbi, din care, cele mai frecvente sunt: araba, berbera, turca, kurda, hindi, pendjabi şi chineza.
Supremaţia limbii engleze
În Uniunea Europeană, cea mai vorbită este engleza (47%). Ea ocupă primul loc printre limbile străine în sistemele de învăţămînt ale tuturor statelor membre ale UE, limba franceză se clasează pe locul II. 91% din elevi învaţă engleza, 34% – franceza, 15% – germana şi 10% – spaniola. Engleza este limba relaţiilor comerciale, a călătoriilor, a Internetului şi a majorităţii publicaţiilor de specialitate. Dar este şi limba muzicii şi filmului. În majoritatea ţărilor, engleza a ajuns a doua limbă vorbită. În întreaga lume, peste un miliard de oameni vorbesc limba engleză.
Nataşa vorbeşte 120 de limbi
Aproximativ 1% din populaţia Europei este deja multilingvă. 44% din cetăţenii europeni pot comunica într-o altă limbă decât cea maternă. Cei care posedă competenţe lingvistice deosebite sunt mai ales tinerii de 15-24 de ani. Aproximativ 2/3 din populaţiea globului este bilingvă la diferite nivele şi un număr mare de indivizi sunt plurilingvi. Nataşa Beketova s-a născut în Polonia, într-o familie de cadre militare. După vârsta de 14 ani, s-a apucat de studiat limbile străine. În prezent, stăpâneşte 120 de limbi, unele necunoscute lingviştilor. Este vorba de limbi vechi, înrudite cu egipteana, babiloniana, araba, japoneza. Specialiştii au descifrat cu greutate inscripţiile în aceste limbi moarte de secole. Cu toate acestea, Nataşa poate să le vorbească. „În trecut, oamenii vorbeau o singură limbă. Omul auzea, vorbea şi înţelegea sensul chiar din prima clipă“, crede ea, spre bucuria adepţilor ipotezei Turnului Babel.
Cei mai mulţi pământeni vorbesc chineza
Millenium Family Encyclopaedia apreciază că aproximativ jumătate din pământeni folosesc zilnic una dintre cele opt limbi foarte răspandite, şi anume: chineza (1,2 miliarde de vorbitori), engleza (478 de milioane), hindi (437 de milioane), spaniola (392 de milioane), rusa (284 de milioane), araba (225 de milioane), portugheza (184 de milioane) şi franceza (125 de milioane).
Esperanto, limba universală
În lume, se desfăşoară anual circa 300 de întruniri internaţionale în limba esperanto. Aceasta a fost propusă pentru prima dată în 1887, când Dr. Lejzer Ludwik Zamenhof a publicat în limba rusă cartea „Limbă internaţională“. Deoarece autorul îşi semnase lucrarea cu pseudonimul Doktoro Esperanto („Doctorul care speră“), numele de Esperanto a fost adoptat universal. Alfabetul limbii esperanto are 28 de litere şi se bazează pe principiul „pentru fiecare literă un singur sunet şi pentru fiecare sunet o singură literă“. Accentul cade pe penultima silabă. Gramatica este mult simplificată. Iată câteva cuvinte în esperanto: abelo (albină), apud (lîngă), akto (act), alumeto (chibrit), birdo (pasăre), cigaredo (ţigaretă), domo (casă), frosto (îngheţ), fumo (fum), hundo (cîine), kato (pisică), krajono (creion), kvar (patru).
sursa: desecretizari.blogspot.ro
