Marea Britanie ascunde multe mistere istorice, unul dintre care este Grota Scoicilor (Shell Grotto) din oraşul Margate din comitatul Kent. Acest coridor subteran, înfrumuseţat cu scoici, ce se întinde pe o lungime de peste 20 de metri a fost depistat în 1835, iar provenienţa ei încă este învăluită de mister.
Aproape toţi pereţii grotei sînt acoperiţi de mozaicul din scoici. Suprafaţa totală a mozaicului este de 190 de metri pătraţi, iar pentru crearea acestuia a fost nevoie de 4,6 milioane de scoici.
Grota scoicilor constă dintr-un coridor de aproximativ 2,4 m înălţime şi 21 de metri în lungime, ce finalizează cu o cameră (de altar) de 5 pe 6 metri. La mijlocul tunelului se află un pilon masiv al rotondei. Lângă grotă se află un muzeu, un magazin de suveniruri şi o cafenea.
Scopul înălţării construcţiei nu este cunoscut, iar diferite teorii privind construcţia acestora diferă între ele cu 3 mii de ani. Unele dintre acesta fac legătura dintre grotă şi templieri, alţii – cu vechii fenicieni. Ultima afirmaţie în ultimul timp are tot mai mulţi adepţi în cercurile ştiinţifice, deoarece unele desene sînt asociate cu simbolurile fenicienilor.
Aceste presupuneri sînt alimentate de faptul că denumirea comitatului Kent, unde este amplasat oraşul Margate, precum se consideră în prezent, provine de la numele regineie feniciene Tanit. În pofida faptului că mulţi consideră că unele fragmente ale panoului seamănă cu un crocodil, o bufniţă sau o broască ţestoasă, caracterul abstract al acestor desene fac aceste presupuneri destul de subiective.
Din cauza că metoda ştiinţifică de datare a Grotei nu s-au soldat cu succes, în prezent, vîrsta construcţiei este nedeterminată. Printre alţi factori, ce împiedică stabilirea vîrstei, este şi cenuşa, depusă pe scoici, deoarece în anii 1800 pentru iluminatul grotei erau utilizate făcliile.
Iluminatul cu lămpi victoriene a provocat înnegrirea unor suprafeţe spectaculoase, care se află şi sub acţiunea apei şi umidităţii. Totodată, s-a constatat că în secolul XIX grota a fost supusă unor reconstrucţii: a fost adăugată o arcă nouă, aţa-zisul „altar”, precum şi au fost înlăturate unele nişe, iar ulterior – restabilite.
De asemenea, a fost demontat complet, podeaua originală. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, peretele din est al camerei cu „altar” a fost distrus de un obuz. Enigma Grotei din Scoici atrage tot mai mulţi turişti din toată lumea, care vor să vadă creaţia meşterilor necunoscuţi.
sursa: ecology.md
