Într-o emisiune radiofonică se spune o frază misterioasă…
Marţi 3 august 1971, la ora opt dimineaţa, pe postul France-Inter, crainicul Rene D. îl găzduia pe publicistul Lucien B., care comentase în mod strălucit aselenizarea lui Apollo XV. Iată cum a început dialogul:
– Bună dimineaţa, Lucien B.! Fără îndoială că vei traduce şi pentru ascultătorii noştri misterioasa frază auzită de Worden (Worden era astronautul american care a coborât pe Lună în timpul misiunii spaţiale Apollo XV) în timp ce se afla pe satelitul natural al Pământului.
Rene D. a pronunţat apoi limpede opt sau zece cuvinte, iar Lucien B., deşi luat prin surprindere, a răspuns totuşi:
– Din păcate nu vă pot traduce această semeaţă şi nobilă deviză!
Avem toate motivele să considerăm că ziaristul era sincer şi, mai ales, înclinăm să credem că expresia folosită de el nu voia câtuşi de puţin să spună că era vorba de o deviză cu adevărat nobilă şi semeaţă.
Conjuraţia tăcerii
Incidentul nu a avut alte urmări şi totuşi această frază misterioasă, care ajunsese până la noi venind în linie dreaptă de pe Lună, întrunea toate condiţiile pentru a pasiona opinia publică şi pentru a stârni în cel mai înalt grad curiozitatea profesională a ziariştilor. O asemenea informaţie era un noroc mai ales pentru aceştia din urmă, care ar fi avut toate motivele să se năpustească asupra ei şi să facă să curgă pe tema asta valuri de cerneală. Numai că presa, şi încă tocmai cea aşa-zisă de informaţie, a dat dovadă în aceste împrejurări de un mutism care seamănă suspect de mult cu ceea ce numim o conjuraţie a tăcerii.
Fără îndoială că existau şi destui oameni informaţi, dar numeroasele demersuri întreprinse pe lângă Rene D., Lucien B. sau alţi publicişti de la redacţia ştiinţifică a ORTF s-au izbit sistematic de un adevărat zid de ignoranţă sau de reavoinţă. Nimeni nu auzise de cuvintele acelea afurisite, Lucien B. nu-şi mai amintea de ele – lucru firesc, omul mai şi uită – iar Rene D., cel pe care gura îl luase pe dinainte în emisiunea respectivă, îl luase acum şi el pe nu ştiu în braţe.
NASA trece totul sub tăcere
Conjuraţia tăcerii, urzită cu atâta dârzenie, nu putea fi totuşi perfectă, fiindcă emisiunea din dimineaţa lui 3 august 1971 mai fusese ascultată şi de alţii şi multora fraza în discuţie le atrăsese atenţia. Printre ei se afla şi un ziarist francez, Alain Ayache, editorul săptămânalului Le Meilleur, aşa că în numărul 33 al acestei publicaţii, la pagina 4, apărea pe şapte coloane un articol ale cărui subtitluri merită oarecare atenţie. «De ce NIMENI nu a vorbit de misteriosul mesaj captat pe Lună? Douăzeci de cuvinte intraductibile, care seamănă panică în sensul cel mai propriu al cuvântului. Asta ar putea fi o dovadă că mai există şi alte civilizaţii. Ce voia NASA să nu afle nimeni?»
Cum a auzit Worden fraza misterioasă
Articolul respectiv, ocupând o pagină întreagă şi completat cu o fotografie a lui Worden, relata amănunţit extraordinarul incident care avusese loc pe suprafaţa satelitului nostru natural. Toate merseseră în ziua aceea cum nu se poate mai bine, numai că, la ora unsprezece şi cincisprezece minute, se produsese o mică defecţiune, explicabilă prin efectul Fading: contactul radio cu Houston se întrerupsese. Exact atunci, Worden, specialistul în telecomunicaţii al misiunii, a auzit un zgomot ciudat, un fel de suflu care, în scurt timp, a început să se audă din ce în ce mai distinct în aparatura sa de ascultare, semănând cu un fluierat lung.
«Receptorul lui tocmai capta o emisie a cărei origine este cu neputinţă de stabilit.» scrie Le Meilleur. Se auziră apoi nişte mormăieli înăbuşite şi un fel de modulaţii vocale pronunţând nişte cuvinte într-o limbă necunoscută, apoi o frază repetată în mod constant de mai multe ori, pe un ton de la grav la ascuţit, cu suişuri aproape stridente urmate de exclamaţii răguşite. Din fericire, emisiunea aceasta stranie fusese înregistrată pe magnetofon, aşa că Worden a retransmis-o la NASA.
Le Meilleur continuă: «După câteva clipe de confuzie, dialogul între baza de la Houston şi Apollo XV a fost practic deturnat, singurul contact cu nava avându-l numai difuzorul dintr-un birou secret. Atât conversaţia care a urmat, cât şi transmiterea pe Pământ a misteriosului mesaj s-au făcut cu uşile închise, la adăpost de orice urechi indiscrete.»
A urmat ceea ce am spus deja ceva mai înainte: tăcere totală asupra acestor lucruri, atât în Statele Unite cât şi în toate ţările de pe glob. Cum a reuşit Le Meilleur să pună mâna pe toate aceste amănunte şi cât de exacte sunt acestea nu ştim, însă un lucru rămâne mai presus de orice îndoială: s-a urzit o conjuraţie care a interzis cu stricteţe orice indiscreţii asupra frazei „lunare”.
Cum sună fraza interzisă?
Iat-o, împărţită cu aproximaţie în opt cuvinte: “Mara rabbi allardi dini endavour esa couns alim”. Specialiştii, ascultând fraza, au avut impresia că reţin două cuvinte: lamma, cuvânt cunoscut de foarte mulţi creştini, fiindcă s-a aflat într-una din ultimele fraze rostite de Iisus pe cruce: “Eli, Eli, lamma sabachtani”, şi rabbi.
Se pare, deci, că este un amestec de cuvinte ebraice şi de altele, de origine necunoscută. În limba ebraică, mar înseamnă «domnul», sau mara înseamnă «amar»; rabbi înseamnă «stăpân» sau «rabin»; dini – lege, învăţătură. Dacă endavour este un cuvânt englezesc, pronunţat sau perceput stâlcit – forma corectă este endeavour – atunci înseamnă «efort». Cât despre allardi, esa, couns şi alim, cuvintele acestea rămân deocamdată o enigmă absolută. Poate că filologi ingenioşi şi talentaţi să găsească o cheie şi pentru acestea.
