Legătura dintre viteza mersului și moarte (o informație demnă de a fi reținută și aplicată)
foto: one.arch.tamu.edu
Mersul pe jos ne ferește de… inevitabil (o informație demnă de a fi reținută și aplicată)
Cât de repede merge Omul Cu Coasa? (Wie schnell geht der Sensenmann?), de Barbara RICHARDS
Mulți oameni ar putea evita întâlnirea prematură cu Cosașul, dacă ar merge suficient de repede! Acesta este rezultatul unui studiu recent, australian. Mai mult, studiul a evaluat viteza neașteptat de mică a Cosașului. Cei care merg chiar și puțin mai repede, pot menține un avans decisiv asupra lui.
Cercetătorii australieni au măsurat, sistematic, viteza de deplasare a 1700 bărbați, în vârstă de cca 70 de ani, timp de 5 ani. Viteza lor medie a fost de doar 3 km/h. În această perioadă, au decedat 266 bărbați.
Acei bărbați care au avut o viteză de peste 3 km/h, au avut un risc de deces cu 35% mai redus decât media. Pe cei care au avut peste 5 km/h, Cosașul nu i-a mai putut ajunge! Printre cei decedați, nu a fost nici măcar unul singur care a avut o viteză medie de peste 5 km/h.
Cosașul
Și alte studii documentează clar relația între viteza de mers și rata de mortalitate. Acei oameni în vârstă care practică, cu măsură, sportul și mișcarea își măresc cu 700% șansele de a avea o bătrânețe săracă în boli. Nu este prea târziu nici pentru cei care încep să facă mișcare doar la bătrânețe. Sportul cel mai sănătos la bătrânețe este și cel mai nespectaculos: mersul în ritm vioi!
Deși solicită inima relativ puțin, mersul vioi este una dintre cele mai bune metode de a antrena sistemul circulator și de a reduce riscul de accident cardio-vascular, dovedindu-se superior altor sporturi, ca jogging sau vâslit. În plus, mersul cruță articulațiile și are un potențial de accidentare redus. Secretul eficienței excepționale a mersului vioi se explică prin faptul că niciun alt sport nu activează atâția mușchi. La ciclism sunt antrenați 35% din mușchi, la jogging – 70%, dar la mers sunt implicați 90%.
Completare la cele afirmate mai sus: Toată suprafața pământului este străbătută, de-a lungul și de-a latul, de niște benzi energetice – denumite Radiații Hartman. Plimbându-ne pe jos, intersectăm aceste benzi energetice și ne încărcăm cu energie. Condiția, pentru ca să beneficiem de această energie, este de a avea o viteză de deplasare mai mare de 3 km/h și să facem zilnic minim 6.000 de pași.
foto: Radio – Bzi
Sursa: racoltapetru6.wordpress.com
Am mers foarte mult pe jos si mi s-au tasat vertebrele L5-S1. Cand m-am dus la neurolog acesta mi-a spus ca nu am voie sa merg pe jos mai mult de o statie …si eu mergeam pe jos, ca nebuna, vreo 6-7-8 statii. De la 1 h la 4 h pe zi de mers pe jos. Acum ma vait toata ziua de dureri de coloana. Mersul pe jos face bine „intr-o parte” si strica „in alta parte”.
Studiul mi se pare foarte superficial. Aşa… ca să mai fie un studiu.
Viteza de deplasare la vârsta de 70 de ani, şi nu numai, când au măsurat-o ei, depinde de cât de sănătos e omul respectiv, iar această sănătate depinde de ce a făcut omul de-a lungul vieţii.
Au vreo dovadă că cei care se deplasau lent la 70 de ani, nu se deplasau mai rapid când aveau 20 de ani? Şi invers?
Dacă omul mergea cu 7 km/oră la 20 de ani, dar a fumat, a băut (alcool, cafea) etc. etc. e normal ca la 70 de ani să fie şubred, să se deplaseze cu 2-3 km/oră şi să moară mai repede.
Şi să ne amintim de relaţia dintre durata vieţii şi respiraţie: broasca ţestoasă care respiră rar şi prelung (şi, apropo, merge foarte încet) trăieşte peste o sută de ani; şoarecele care respiră foarte scurt şi rapid (şi, apropo, se deplasează foarte repede) abia dacă trăieşte 2-3 ani.
Deci…
Fain articol….