Mai mulţi navigatori au descoperit insule, fapt adeverit şi de alţi călători, dar care într-o bună zi au dispărut.
Aceste insule-fantomă au putut exista în realitate, dar au putut să dispară în urma evoluţiei Pămîntului sau a unui cataclism.
Există informaţii despre insula Paleo Kameni din Marea Egee, care a apărut subit în anul 179 î.Hr., despre alte două insule alăturate ei, apărute în 1573 şi respectiv în 1707. Insulele cu viaţă efemeră au apărut de asemenea în regiunea Azorelor, la sud-vestul Islandei.
Alte insule descoperite s-au perdut într-o zi şi au fost apoi şterse şi de pe hartă. Cea mai scurtă viaţă au avut-o insula Fernandea, din apropierea Siciliei – a fost descoperită la 18 iulie 1831 şi a dispărut la sfîrşitul lui august.
Majoritatea dintre ele aveau materie de origine vulcanică, cea mai impunătoare de acest fel fiind insula Camiguin din Arhipelagul Filipinelor. Ivită în 1871, ea are în centru un munte de 1627 de metri.
Plutrh, Strabon şi alţii vorbesc despre mai multe insule, numite „fermecate”, deoarece figurau pe hărţi, dar nu erau găsite. Una dintre acestea a fost concretizată de cartografii Eviului Mediu ca Insula Sf. Brandan, dar de fiecare dată era situată într-un alt loc pe glob. Pe măsură ce oceanul Atlantic era explorat, insula se deplasa ba la nord, ba la sud.
Vreme de un mileniu această insulă a rătăcit, ajungînd pînă la Ecuador, ca apoi să dispară definitiv. Cam aceeaşi soartă au avut-o alte două insule „vrăjite” – Brazil şi Antilia.
sursa: enciclopedia-curiozitatilor.blogspot.ro
