sursa foto: sciencedummy.wordpress.com
Ultimele analize stiintifice sunt dezvaluite de Societatea Napoleoniana Internationala, condusa de prestigioasul si inimosul canadian Ben Weider: arsenicul a ajuns in parul Imparatului impins de fluxul sangvin!
Dupa 1961, oamenii de stiinta au inceput sa vorbeasca, pentru prima oara, de urme de arsenic desoperite in parul lui Napoleon. Intrebarea care se pune era: Napoleon a fost oare victima unei intoxicatii cronice cu arsenic , sau prezenta otravii era consecinta unei contaminari externe?
Drept urmare, teza unei eventuale otraviri a Imparatului a provocat discutii aprinse si cercetari minutioase. Dar marele merit il are dl. Ben Weider, presedintele Societatii Napoleoniene Internatioanale, care prin pasiunea si devotamentul sau fata de adevarul istoric si din respect fata de memoria Imparatului a inceput o ancheta fara precedent, punand in miscare o pleiada de oameni de stiinta si resurse.
Ultimele teste realizate cu cel mai performant echimapent de cercetare din lume, efectuate asupra unor suvite de par, perfect identificate, ale lui Napoleon Bonaparte, de catre doi toxicologi de reputatie internationala, doctorul Pascal Kintz, de la Institutul de medicina legala din Strasbourg si vice-presedinte al The International Association of Forensic Toxicologists (Asociatia internatioanal de toxicologie si medicina legala) si profesorul Robert Wenning de la Universitatea din Luxenburg, au concluzionat urmatorul verdict: arsenicul care se distruge, a ajuns impins de fluxul sangvin chiar in mijlocul firului de par, ceea ce constituie proba de necontestat a unei otraviri prin ingerare.
Aceste rezultate, care infirma definitiv teza unei contaminari externe a parului lui Napoleon, prin produse de conservare, a fost oficial prezentata de doctorul Kinz si de profesorul Wenning colegilor lor din lumea intreaga in timpul celui de-al patrulea Simpozion International al Asociatiei, simpozion care s-a tinut la Melbourne, in Australia.
Teza unei posibile otraviri. La 5 mai 1821, Napoleon Bonaparte a murit pe insula Sf. Elena unde a fost deportat de guvernul englez. Cauza oficiala a decesului – si singura admisa in Franta este ca decesul a survenit in urma unui cancer la stomac. In 1955 apar primele suspiciuni, dupa ce se publica Memoriile Valetului Imparatului Napoleon, Louis Marchand.
Un stomatolog suedez din Gotegorg, Sten Forshufvud, care a facut studii de toxicologie la faculatatea de la Bordeaux, a lansat ideea ca Napoleon nu a murit din cauza vreunei boli, dupa cum se sustinuse pana atunci. Intr-adevar, unele simptome descrise in carte prezentau semne clare ale unei intoxicari cronice cu arsenic. In 1961, el a reusit sa procure o suvita din parul lui Napoleon de la un istoric napoleonian reputat, comandantul Henry Lachovque, si reusit sa-l analizeze cu ajutorul unui om de stiinta, profesorul Hamilton Swith, care lucra la departamentul de medicina legala de la Universitatea din Glasgow.
Parul a fost supus unui bombardament de neutroni, permitand astfel activarea arsenicul intr-o asa masura incat putea fi masurat cu o foarte mare precizie. Experienta a relevat prezenta unei puternice concentratii de arsenic. Mai tarziu, s-au facut analize si pe alte mese din parului lui Napoleon, mesele fiind obtinute din diferite parti ale globului. Concluzia a ramas aceeasi.
Ben Weider intra in actiune
Crescut in cultul lui Napoleon de catre tatal sau, omul de afarceri international Ben Weider a fondat in 1995 Societatea Napoleoniana Internationala pentru a face cunoascuta mai bine adevarata personalitate a Imparatului. Prezenta in peste 40 de tari Societatea numara astazi peste 500 de membri.
D-l Weider l-a contactat pe suedez in anul 1963 si s-au intalnit apoi in 1966. In fine, in 1974, Ben Weider intra in scena pentru a face sa progreseze cercetarile privind teza enuntata. In 1995, laboratorul FBI concluzioneaza: Cantitatea de arsenic prezenta in parul analizat concorda cu o otravire pentru arsenic…
Ben Weider a scris trei carti pe acest subiect. La 4 mai 2000, a organizat un colocviu pentru a prezenta rezulatatele obtinute de FBI expertilor francezi in toxicologie si spcialistilor epocii napoleniene. Dar istoricii francezi nu au acceptat oficial analizele facute de FBI, cu toate ca istoricii straini, precum David Chandler sau Donald Horward, au facut-o. In noiembrie 2002, in numarul 1022, revista Sience Vie a publicat un dosar cu titlul: Exclusiv, Napoleon nu a fost asasinat.
Cu alte cuvinte, se respingeuau clar analizele facute de oamenii de stiinta de la Institutul de Medicina Legala din Strasbourg in anul 2000, ca fiind complet eronate! Motivul? Pentru ca tehnologia folosita nu fusese validata de tribunalele internbationale. Evident absurd!
In toamna lui 2003, au fost facute alte analize in marele ducat de Luxemburg, cu Nano-SIMS (Nano Secondary Ion Mass Spectrography), un dispozitiv utilizat in cercetarea pura. S-a recurs la el exclusiv datorita polemicii… Parul a fost bombardat cu ioni de cesiu, pentru a se stabili lungimea de unda specifica a arsenicului – un fel de cartografiere a esantionului. FBI-ul folosise o metoda de absorbtie atomica, suficienta insa poentru a demonstra otravirea! Lucru esential: cele doua metode utilizate au relevat o foarte buna corelare intre concentratiile masurate prin absorbtie atomica si cele observate in Luxemburg cu Nano-SIMS.
Concluzia definitiva: Napoleon a fost otravit prin arsenic si prezenta arsenicului in mesele analizate nu se datoreaza unei contaminari externe. Incapatanarea unor istorici napoleonieni francezi nu poate in nici un caz schimba realitatea stiintifica. Meritul urias apartine, fara indoiala, pasiunii cu care Ben Weider a cautat sa afle adevarul…
sursa: developarea.wordpress.com
