Odată cu învestirea sa, Donald Trump a primit de la fostul preşedinte Barack Obama geanta care conţine codurile nucleare americane. Totul s-a întâmplă imediat după ce al 45-lea preşedinte al SUA a depus jurământul în faţa Capitoliului.
Revenind la geanta cu codurile nucleare, mulţi se întreabă ce este ea şi sub ce formă se prezintă codurile? Ziarul francez „Liberation” a obţinut clarificări din partea lui Bruno Tertrais, director adjunct al Fundaţiei pariziene de Cercetări Strategice, coautor al cărţii „Le President et la bombe”, apărută la editura Odile Jacob, în 2016, care tratează problema puterii prezidenţiale în cazul armei atomice.„Această geantă are circa 20 de kg., este numită familiar „football”, un nume a cărui origine vine dintr-un plan de lovituri care se numea „Dropkick”… Un aghiotant o duce în permanenţă. Timp de patru ani acesta nu se dezlipeşte niciodată de preşedinte, chiar dacă este în vacanţă. Acest lucru înseamnă că, vineri, în momentul depunerii jurământului, aghiotantul pleacă de lângă preşedintele vechi şi se alătură celui nou”, arată Bruno Tertrais.
„În geantă se află black book, meniul opţiunilor loviturilor nucleare (ţintele posibile şi armele care le-ar putea ataca), în două versiuni: o versiune completă şi detaliată, şi una simplificată, care seamănă cu o bandă de desene animate. Cum preşedintele trebuie să se hotărască în două minute, trebuie ca el să aibă în faţă toate datele pentru a se concentra asupra deciziei necesare. „Este acolo şi biscuitul, un mic carnet din plastic pe care preşedintele poate să-l aibă la el. Pe acesta există un cod alfanumeric făcut automat de NSA, Agenţia Naţională de Securitate. Este codul de identificare a preşedintelui sau a succesorului lui legitim. Dacă se dă ordinul de lansare a atacului, trebuie să existe în mod obligatoriu o verificare făcută de Pentagon. Aceasta se face probabil oral, prin telefon.
„Chiar înaintea ceremoniei (depunerii jurământului – n.n.) Trump are o primă discuţie cu Obama la Blair House, micul imobil rezervat invitaţilor, de pe Pennsylvania Avenue, chiar în faţa Casei Albe. Cu acest prilej i se explică procedurile. În cazul în care un adversar ar încerca să profite de ziua tranziţiei puterii pentru a lansa un atac nuclear asupra Statelor Unite, noul preşedinte trebuie să cunoască perfect toată procedura. În acest domeniu nu există niciodată vacanţă a autorităţii.
„Acest cod prezidenţial nu este suficient. Dacă procedura de lansare (a unei lovituri nucleare-n.n.) este iniţiată, lanţul de comandamente trebuie să se refere la SAS codes (Sealed Authentification System Codes), codurile militare ce servesc la confirmarea faptului că o lovitură nucleară a fost autorizată, şi ce fel de lovitură. Copii ale acestor coduri, ale căror originale sunt păstrate la Stratcom (Strategic command) din Omaha (Nebraska), au fost distribuite în cadrul forţelor nucleare.„Sistemul trebuie să ţină seama de mai multe imperative contradictorii. Trebuie ca preşedintele să poată acţiona rapid şi în orice moment; ca el însuşi s-o poată face, dar că autoritatea lansării să poată fi transferată în cazul în care preşedintele este incapabil s-o facă; să poată exista asigurarea că ordinul vine chiar de la autoritatea legitimă şi unică; să poată fi un ordin bun- anumite arme contra unor anumite ţinte, etc.
„În toate punctele lanţului, există regula celor două persoane. Sigur, Donald Trump ar putea ordona o lovitură nucleară, dar acest ordin trebuie verificat de ministrul Apărării. În cazul unui ordin absurd, sistemul îl poate bloca.„Principiile de funcţionare sunt practic aceleaşi pentru diferitele puteri nucleare. Dar fiecare ţară are specificul său. De pildă, potrivit sistemului existent în SUA, dacă preşedintele este în incapacitate de a ordona o lovitură nucleară, o face vicepreşedintele, lui urmându-i pe al doilea palier ministrul Apărării.
sursa: cotidianul.ro
