Iarba fiarelor – Vincetoxicum hirundinaria in latina. Se spune că această iarbă miraculoasă care se mai numește si iarba filosofilor sau iarba tâlharilor, este o iarbă rară, care a luat ființă din picăturile de sânge căzute pe pământ din buricul lui Iisus răstignit. În anumite regiuni este confundată cu feriga sau cu trifoiul cu patru foi. E vie, la fel ca oricare ființă umană, și are un cap ca o perlă.
E de culoare aurie, argintie, roșie sau neagră. în timpul nopții luminează ca focul, dar după răsăritul soarelui e verde, la fel ca celelalte ierburi. Iarba fiarelor are forma unei inimi, însă nu are nici frunze, nici rădăcini și este subțire cât un fir de păr. Se găsește în apropierea lacurilor, în zonele mlăștinoase, pe o piatră sau acolo unde vreun diavol și-a găsit moartea, fiind lovit de fulger. Ea mai crește și pe pajiște, însă numai o dată la 9 ani în același loc.
Iarba fiarelor in medicina umana
Iarba fiarelor contine glicoxidul vincetoxina. Semintele de iarba fiarelor sunt bogate in vincetoxisterina si alte substante amare. Planta este utilizata in homeopatie ca diuretic si diaforeic. Este folosita sporadic in medicina populara pentru tratarea hidropiziei, scrofulozei si afectiunilor cutanate. Tratamentul se face cu mare prudenta din cauza toxicitatii ridicate.
Rizomul contine principii active cu actiune emetica, depurativa. Empiric, frunzele plantei se pun pe bube, iar puful semintelor pe taieturi pentru a le vindeca. Durerile de picioare sunt tratate prin bai cu apa in care s-au fiert tulpinile florifere.
Iarba fiarelor – mituri si legende la români
Iarba fiarelor are un efect miraculos: poate înmuia orice fier, deschide orice lacăt, chiar și Poarta Raiului. hoții și talharii care o au se pot elibera din închisoare și pot ajunge la orice pivniță, la orice comoară și la orice ladă plină cu bani; fiartă în lapte. ea ușurează femeilor nașterea; oamenilor le dă posibilitatea de a înțelege limba animalelor, a plantelor și a păsărilor, cine o are devine invulnerabil și dobândește forțe supranaturale. Însă animalele care o mănâncă mor, deoarece este otrăvitoare.
Mijloacele de a găsi iarba fiarelor sunt mai curând mecanice: dacă se trage un lacăt prin iarbă, care se deschide la atingerea cu iarba fiarelor; lanțurile cu care sunt legați caii noaptea ca să pască, se desfac dacă ajung în contact cu iarba; dacă se pune iarbă într-un ulcior cu apă, iarba fiarelor se lasă la fund; dacă e aruncată într-un râu, ea plutește contra curentului.
Cu toate acestea se obișnuiește ca cineva să oblige animalele sau păsările să caute planta și să o aducă: ciocănitoarea și grangurul, ariciul și jderul o aduc, dacă puii lor sunt închiși, pentru a-i elibera. Cei care privesc întrega scenă pot pune mâna pe plantă și o pot utiliza pentru ei.
Omul care se află în posesia ierbii fiarelor își pune o bucată sub piele sau sub limbă. Începând de atunci , el poate deschide orice, numai usturoiul ”sfințit” de Călușari îl poate împiedica.
Încă din Antichitate iarba fiarelor era cunoscută grecilor, romanilor, precum și în Orientul Apropiat.
sursa: blog.jorjette.ro
