Dacă ar trebui să studiem această problemă în mod cronologic raportat la vremurile noastre, pentru unii dintre noi povestea ar putea începe cam aşa: În anul 1960, un grup de savanţi ruşi a săpat în Siberia o gaură de 14 km adâncime.
Geologii sovietici au făcut cercetări în Siberia asupra interiorului Pământului. Expediţia ştiinţifică a fost condusă de specialişti care erau echipaţi cu cele mai performante instrumente de cercetare şi analiză a datelor. Maşinăriile de forat au făcut un puţ de 14,4 km adâncime pentru a face cercetări asupra proceselor de deplasare a magmei şi asupra temperaturii.Conform relatării de la faţa locului, dintr-o dată burghiul şi-a accelerat rotaţiile. „Trebuie să fie numai o singură explicaţie. În adâncimea centrului Pământului este o cavitate”, a spus doctorul Azakov, conducătorul expediţiei din Siberia. Următoarea surpriză a fost mărimea temperaturii măsurate în mijlocul Pământului. Calculele au indicat că temperatura a fost în jur de 1.100 grade Celsius.
Ultima descoperire a fost şi mai şocantă. La anumite intervale, au ascultat cu atenţie mişcările subterane cu microfoane suprasensibile care au coborât prin gură. Ceea ce ei au auzit după aceea a schimbat logica ştiinţifică în frică. Ei au auzit strigăte omeneşti, vaiete de durere, milioane de suflete care ţipau şi urlau pe fundal. După această înfricoşătoare descoperire, aproape jumătate din cercetători au încetat de frică lucrul la proiect. Microfoanele au rămas sub pământ şi s-au topit. Concluzia unora dintre ei a fost că Iadul există! Sunetele, spuneau ei, veneau din Infern!
În lume sunt multe locurile unde de-a lungul timpului s-au petrecut fenomene ciudate legate de ceea ce de regulă numim „lumea subterană”. Straniu este că aceste fenomene nu pot fi explicate folosind logica modernă…
Unul din aceste locuri este „uşa spre Iad” descoperită cu ani în urmă în fosta Republică Socialistă Sovietică Uzbekistan. Povestea acestui loc din Uzbekistan, în apropierea oraşului Darvaz, numit de localnici “uşa spre Iad”, durează de peste patru decenii. Geologii făceau forări pentru a descoperi noi filoane de gaz şi la un moment dat s-a ajuns la o cavernă, însă nimeni nu a îndrăznit să meargă acolo din cauză că peştera s-a umplut cu gaz.
Geologii au luat decizia să îi dea foc, astfel încât nici un gaz otrăvitor să nu iasă la suprafaţă şi să se răspândească în atmosferă. Nu se ştie câte tone de gaz au ars de patru decenii încoace, deoarece focul este continuu, arde şi astăzi, iar sursa pare inepuizabilă. Geologii spun că aşa ceva nu este posibil cel puţin dintr-un punct de vedere! Resursa de gaz ar fi trebuit să se epuizeze cu mult timp în urmă. Un alt fenomen bizar îl reprezintă apariţia unor gropi a căror natură este inexplicabilă în pădurile Federaţiei Ruse.
De la sfârşitul anilor ’80 încoace se întâmplă nişte fenomene ciudate în unele păduri din Rusia, unde oamenii găsesc gropi foarte adânci, în locuri în care nu are cum să pătrundă nici un mijloc de transport care să aducă un echipament necesar să sape. Nimeni nu îşi explică cum au apărut şi la ce folosesc aceste gropi ce par fără fund. Pentru că am vorbit de Portaluri spre Iad nu putem uita şi celebra „Gură a Iadului” de pe teritoriul SUA.
În 1962, un incendiu de mică amploare din localitatea Centralia (Pennsylvania) a migrat către un filon de cărbune antracit aflat sub oraş. Flăcările de la suprafaţă au fost stinse, însă în subteran cărbunele a ars în continuare, astfel încât, în 1984, incendiul a scăpat complet de sub control şi oraşul a trebuit să fie evacuat. În zilele noastre, Centralia este un loc abandonat şi fantomatic, iar cărbunele continuă să ardă în subteran.
În iarna anului 2006, sunete mecanice deosebit de puternice se auzeau din subteranul statelor americane Georgia şi Utah. Zgomotele ce iritau populaţia şi nelinişteau autorităţile au durat luni de zile şi au rămas fără explicaţie. Când au încetat, la o lună au reapărut sporadic în alte state din centrul SUA.
O poartă a Iadului
O întâmplare cel puţin insolită s-a petrecut în Guatemala. La câteva zile de la erupţia vulcanului Pacaya, un crater gigantic a apărut în oraşul Ciudad de Guatemala, după ce o furtună tropicală a «săpat efectiv canale tranşee» sub structura oraşului. După erupţia vulcanului Pacaya din data de 27 mai 2010, cetăţenii Guatemalei au fost inundaţi de lavă, nisip negru şi cenuşă. Atunci, în timpul erupţiei, chiar un prezentator de ştiri a fost omorât de pietrele şi bolovanii ce zburau în toate direcţiile prin aer.
Apoi, până să se dezmeticească, cetăţenii au fost loviţi puternic şi de furtuna tropicală Agatha, la numai două zile distanţă, care a omorât peste 115 persoane. Preşedintele Guatemalei, Alvaro Colom, a declarat că peste 120.000 de cetăţeni au fost evacuaţi şi aproape 30.000 dorm în adăposturi temporare. Cel puţin nouă râuri au ieşit din matcă, 13 poduri s-au surpat, iar zonele avariate se întind pe toată suprafaţa Guatemalei.
Craterul
Şi de parcă toate acestea nu erau de ajuns, în Ciudad de Guatemala s-au deschis efectiv porţile Iadului, din cauza torenţilor puternici formaţi sub pământ, formându-se un crater imens care a înghiţit complet mai multe case, printre care o clădire de trei etaje. Martori oculari spun că odată cu clădirile au fost înghiţiţi şi oameni în clipa în care pământul s-a surpat. Ei nu au mai fost găsiţi niciodată.
sursa: newsconspy.wordpress.com
