Satul Lunca din România este una din localitățile sărace unde cea mai mare parte a locuitorilor supraviețuiesc din contul muncii și sărăciei din Europa de Vest și țările scandinave.
Odată cu organizarea deplasărilor spre Europa, aspectul satului s-a schimbat. În satul pauperizat au început să vină bani. Peste tot, alături de case vechi, au început să apară case noi. Pe drumurile fără asfalt au început să circule automobile noi, scrie Kristeligt Dagblad.
Dominic Teodorescu, un doctorant la Universitatea Uppsala din Suedia, care studiază geografia culturală a Europei de Est, a vizitat anul trecut trei regiuni rurale ale României pentru a cerceta cultura satelor sărace — un fenomen care se răspândește rapid în toată țara.
A fost creată o întreagă infrastructură organizată de deplasări din sate în Europa. A apărut efectul avalanșei în cazul oamenilor care nu sunt capabili să supraviețuiască în România. E vorba de oameni care nu au o bază socială, nu există acces la servicii sociale și nicio speranță în viitor”, spune el. Potrivit lui, majoritatea locuitorilor satelor sărace sunt țigani, care în zone rurale trăiesc izolați de piața de muncă și servicii sociale. Acesta a mai subliniat că țiganii din România sunt diverși.
“Destul de mulți țigani trăiesc bine. Însă dacă 5 la sută din etnici români sunt săraci, iar 24-30 la sută trăiesc în sărăcie lucie, deja putem vorbi de o problemă etnică. În satele sărace predomină etnicii țigani”, spune el.
Guri Tyldum este o colaboratoare institutului norvegian de cercetări Fafo. În anul 2015 ea a participat la un studiu cu privire la condițiile de trai a românilor și țiganilor din Copenhaga, Oslo și Stockholm. Guri Tyldum consideră că orașele europene nu sunt în stare să rezolve această problemă de sine stătător. În opinia ei, această problemă trebuie să fie rezolvată de Spațiul Economic European, din care face parte UE, Norvegia, Islanda și Liechtenstein.
sursa: lupuldacicblogg.wordpress.com
