Un psiholog israelian, dr. Carlo Strenger, afirmă că, în societatea occidentală, mult-mediatizată criza a vârstei mijlocii nu mai există, iar dupa 40 de ani oamenii sunt “liberi să se bucure de viață”.
Pe măsura ce oamenii trăiesc mai mult și au un nivel de trai mai ridicat, ar trebui să renunțăm la stereotipul crizei ce marca, tradițional, trecerea de la tinerețe la “vârsta mijlocie“, pe la 40-45 de ani, consideră psihologul.
Progresele realizate în ceea ce privește îngrijirea sănătății și educația, precum și creșterea speranței de viață au făcut din acest stereotip ceva demodat.
Ar trebui să vorbim, mai degrabă de “tranziția de la mijlocul vieții” decât de criza, crede dr. Strenger.
Până la vârsta de 30 de ani sau puțin după aceea, cei mai mulți occidentali sunt deja căsătoriți, și-au cumpărat o casă și și-au început cariera. Odată luate aceste decizii importante, oamenii au în fața lor cateva decenii bune în care să se bucure de viață.
Deși nu suntem scutiți de greutățile vieții la nici o vârstă, atunci când suntem ceva mai “copți” suntem mult mai bine echipați pentru a le face față: învățăm din greșelile trecutului și luam decizii mai bine gândite.
Iar ideea că în tinerețe aveam o libertate mai mare și posibilitati nelimitate e o iluzie; uităm ce mari erau presiunile sociale care ne modelau viața în tinerețe.
Să fim oare victimele unei concepții-clișeu – criza vârstei mijlocii – prea mult vehiculate în societatea noastră?
Dr. Strenger citează, drept încurajare, chiar cazul psihanalistului Elliott Jaques, cel care a lansat expresia “criza vârstei de mijloc (sau criza de la mijlocul vieții) în 1965, când avea 48 de ani. De la această vârstă și până la 86 de ani, când a murit (în 2003) Elliott Jaques s-a căsătorit, a scris 12 cărți, a lucrat în calitate de consultant pentru Biserica Angliei și pentru Armata SUA și a produs cateva dintre ele mai originale idei ale sale.
