foto: ideanomics.ru
Renumitul biolog și scriitor Matt Ridley spulberă mitul care se referă la epuizarea resurselor naturale de pe planetă. Iată cum argumentează el ce se va întâmpla, în viziunea sa, peste 100 de ani.
Am auzit cu toții de nenumărate ori că resursele pământului sunt epuizabile, că petrolul se va termina, că atmosfera va fi suprapoluată și nu vom mai avea cu ce respira, că nu se va mai putea produce un volum necesar de alimente pentru populația lumii care este în creștere ș.a. Autorii acestor teorii se bazează pe argumentul că globul pământesc are o cantitate limitată de metale, petrol, aer curat și pământ, iar, utilizându-le, noi consumăm toate rezervele pe care le avem.
Totuși, omul a reușit să treacă de anumite limite de foarte multe ori. Precum spunea ministrul petrolului din Arabia Saudită, epoca de piatră a luat sfârșit nu din cauza că s-au terminat pietrele. Atât oamenii, cât și unele animale, sunt adaptabili la condiții noi, știu să creeze noi oportunități, făcându-și mediul ambiant în care abitează mai productiv. Un exemplu elocvent este practicarea agriculturii.
În viziunea economiștilor, ecologiștii sunt limitați în ceea ce privește prognozele despre viitorul planetei. Ei se bazează doar pe statistici, neluând în calcul că atunci când se epuiza grăsimea de balenă, oamenii au descoperit petrolul, când roada nu mai creștea s-au inventat îngrășămintele și tot așa s-au găsit multe alte alternative în momentul în care se credea că nu mai este ieșire.
Eu, personal, am fost și ecologist și economist. Am studiat ecologia timp de 7 ani, iar apoi am lucrat 8 ani pentru revista „Economist”. Pe timpul când eram ecologist meditam și eu asupra limitelor de creștere. Acuma îmi dau seama că limite nu există, că noi vom putea inventa ceva care să ne optimizeze cheltuielile de resurse.
Recenta declarație a grupului internațional de cercetare, care se referea la faptul că în anul 2100 temperatura medie a aerului pe tot globul se va ridica cu 3,7-4,8 grade în comparație cu cea din perioada preindustrială, se bazează pe următoarele argumente: lipsa unor importante tehnologii noi, oprirea scăderii ritmului de creștere a populației pe termen lung, mărirea triplă a veniturilor pe persoană și lipsa modificărilor în ceea ce privește economia de energie. Într-un cuvânt, o lume la fel ca astăzi, doar care va arde mai mult combustibil și va emana mai multe substanțe dăunătoare în aer. Asta în timp, ce majoritatea economiștilor așteaptă spre anul 2100 creșterea veniturilor populației de 5-10 ori, schimbări tehnologice grandioase și stoparea creșterii numărului de populație a planetei.
În anul 1679, Antoni van Leeuwenhoek, un renumit biolog olandez, a demonstrat că planeta noastră poate suporta o populație de 13,4 mlrd de oameni, cifră care este practic imposibil să survină și cu această idee sunt de acord majoritatea demografilor.
Economiștii spun că în prezent se mărește productivitatea fiecărui hectar de pământ datorită îngrășămintelor, muncii mecanizate, irigației și pesticidelor. Iar următoarele inovații vor optimiza și mai mult acest proces. În ultimii 50 de ani, suprafața de pământ necesară pentru creșterea unei anumite cantități de roadă s-a redus până la 65%.
Bestseller-ul „Limitele creșterii”, publicat de Clubul Roman în anul 1972 a prezis că noi ne vom ciocni cu diverse deficituri de metale, combustibili, minerale și spațiu. De ce până în prezent acest lucru nu s-a întâmplat? Fiindcă au ajutat noile tehnologii: noi metode de obținere a materiei prime, folosirea mai economă a acesteia , găsirea alternativelor de primă mai eftină. De exemplu, în prezent noi folosim mult mai puțin fier pentru producerea mașinilor și această scădere este continuă.
În ceea ce privește situația demografică, mulți ecologiști sunt de părerea că cu câți mai mulți oameni sunt pe planetă cu atât dauna asupra acesteia este mai mare. Însă ultimii 40 de ani au arătat contrariul. Veniturile mai mari și tehnologiile noi au făcut ca influența negativă a oamenilor asupra Terrei să fie mult mai mică. Oamenii mai bogați nu-și mai dobândesc mâncarea și lemnele în pădure, pentru aceleași necesități ei folosesc electricitatea și fermele avicole, pentru existența cărora este nevoie de mult mai puțin pământ.
Parțial, problema constă în cuvântul „consum” care pentru ecologiși și economiști are sens diferit. Ecologiștii se referă la „folosirea resurselor”, iar economiștii la „cumpărarea de produse și servicii”.
Visul meu este ca ecologiștii și economiștii să se așeze la o masă de discuții de la ca care să nu se ridice până nu vor răspunde în comun la următoarea întrebare: „Cum inovațiile pot îmbunătăți mediul ambiant?”
sursa: eustiu.com
