Fie că vorbim de detalii legate de siguranţa naţională, de evenimente istorice sau de obligaţii diplomatice, nu sunt deloc puţine secretele care îi despart pe români de un tablou complet al istoriei şi prezentului acestor locuri. O să analizăm evenimentele în ordine cronologică şi o să călătorim mai întâi în timp, până în vremea geto-dacilor, scrie Realitatea.net.
Ciudata dispariţie a izvoarelor scrise despre geto-daci
Un pasionat de istorie arată, pe blogul Rumania Military, cum au fost pierdute sau au dispărut misterios cărţi importante despre istoria geţilor. Primul exemplu este o carte intitulată „Getica”, scrisă de Dion din Prusa, un mare istoric grec care a trăit în secolul I şi s-a ocupat în mare parte de istoria Imperiului Roman. Însă, „Getica”, alături de alte lucrări ale lui Dion din Prusa, au fost distruse de-a lungul anilor.
Cartea aceast a servit drept inspiraţie pentru enciclopedistul Casiodor, din secolul al VI-lea, care a scris o mare istorie a geţilor. Însă şi aceasta a dispărut, cum avea să dispară şi lucrarea „Getica” scrisă de nepotul lui Dion din Prusa, Dio Cassius Coceianus.
Însuşi împăratul Traian ar fi scris o lucrare despre poporul dac, arată unele mărturii. Intitulată „DACICA” sau „De Bello Dacico” (Despre Războiul Dacic), doar cinci cuvinte din această lucrare au răzbătut în timp. Acestea sunt „Inde Berzobim, diende Aixim processiamus” („De aici am mers la Berzobis, apoi la Aixis”), propoziţie referindu-se la drumul prin Banat al armatei romane. În timp ce lucrarea lui Traian a dispărut – a fost căutată, fără succes, de sute de arheologi şi istorici – propoziţia a supravieţuit timpului deoarece a fost inclusă într-un tratat de gramatică semnat de Priscian în secolul al VI-lea. Marea miză a documentului era obţinerea de informaţii despre cultura şi civilizaţia dacică, învăluite în mister.
Să vorbim puţin despre unul dintre aceste mistere. Se spune că dacii nu au dezvoltat un limbaj scris şi nu aveau alfabet, dar, oarecum paradoxal, aveau unul dintre cele mai evoluate calendare din Europa acelor vremuri. Explicaţia acestui paradox nu a fost găsită în niciuna dintre puţine lucrări despre daci.
Revenind la cărţile dispărute, sunt demne de prezentat alte două exemple. Mai întâi, lucrarea „Getica” scrisă de medicul personal al lui Traian, care a călătorit împreună cu împăratul roman inclusiv în campania din Dacia. Doar câteva fragmente au fost păstrate, într-un lexicon din secolul al X-lea.
Ultimul exemplu este pierderea, în întregime, a cărţii a XIII-a din „Istoria Romei” a lui Appianus, unul dintre cei mai importanţi istorici ai secolului al II-lea. Aţi ghicit, este tocmai cartea care se referă la luptele cu dacii.
Teoria tunelurilor subterane de sub Bucureşti
Subiectul este amplu analizat pe forumuri şi pe internet. Singura galerie care există cu siguranţă este tunelul de refugiu de la Conacul Golescu-Grant. Construit la 1870, pe locul unui fost conac al lui Dinicu Golescu, clădirea a aparţinut consulului britanic Effingham Grant şi găzduieşte astăzi Centrul de Plasament al sectorului 6.
Tunelul măsura iniţial câţiva kilometri, mergând de-a lungul Dâmboviţei, până la Cotroceni şi Mănăstirea Chiajna, scrie everymail.net. Astăzi, doar câţiva metri din tunel s-au păstrat, restul distrugându-se.
Cu excepţia acestui tunel, niciun altul nu există, oficial vorbind. Însă, dovezi şi mărturii apar an de an, cea mai valoroasă fiind cea a lui Camil Roguski, arhitect-şef în timpul dictaturii Ceauşescu. Acesta a vorbit, după 1989, despre câteva tuneluri şi traseele acestora.
Tunelul 1. Comitetul Central (sediul Ministerului de Interne) – Sala Palatului – Cişmigiu
Tunelul 2. Universitate – Victoriei (pe un traseu paralele cu linia de metrou) – buncăr de sub Guvern – Herăstrău (printr-un culoar subteran)
