Cu toții cunoaștem povestea biblică a lui Samson și a Dalilei. Chiar dacă nu este cunoscută în întregime de către toată lumea, peste veacuri s-a păstrat în memoria popoarelor acest fapt: ” Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea,
Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea ”(…) Eminescu, Scrisoarea V
Desigur că majoritatea au luat acest lucru drept o poveste, cum de fapt este considerată întrega Biblie, de cei care se îndoiesc de veridicitatea ei. Majoritatea credincioșilor creștini cred că Samson și-a pierdut puterea datorită faptului că el și-a deconspirat secretul, încredințat de Dumnezeu, unei femei filistene și că prin taierea părului, chiar fără acordul lui, el a încălcat legământul nazireilor, în virtutea căruia ei erau legați pe viață să nu bea vin și să nu-și taie părul.
Că iată ai să zămisleşti şi ai să naşti un fiu; şi nu se va atinge briciul de capul lui, pentru că pruncul acesta va fi chiar din pântecele mamei sale nazireu al lui Dumnezeu şi va începe să izbăvească pe Israel din mâna Filistenilor„. Jud.13.5
Şi atunci i-a descoperit el toată inima sa şi i-a zis: „Briciul nu s-a atins de capul meu, căci eu sunt nazireu al lui Dumnezeu din pântecele maicii mele; de m-ar tunde cineva, atunci s-ar depărta de la mine puterea mea şi eu aş slăbi şi aş fi ca ceilalţi oameni„.Jud. 16.17
Se pare însă că acestă ” poveste ” are o bază mult mai reală decât am fi inclinați să credem și anume că există o corelație între lungimea părului și anumite capacități ale ființei umane.
Aceste informaţii despre păr au fost ascunse publicului larg încă de pe vremea războiului din Vietnam.
Cultura noastră îi ghidează pe oameni să creadă că stilul în care îți porți părul este o chestiune de preferinţă personală, de modă şi / sau comoditate, şi că modul în care oamenii îşi poartă părul este pur şi simplu o problemă cosmetică. Cu toate acestea, în vremea războiului din Vietnam a apărut o imagine complet diferită despre acestă problemă, una care a fost atent mușamalizată şi ascunsă ochilor publicului.
La începutul anilor nouăzeci, Sally [numele a fost schimbat pentru a i se proteja intimitatea] era căsătorită cu un psiholog autorizat, care lucra la un spital din Virginia. El lucra cu veteranii de război ce sufereau de PTSD (post traumatic stress disorder), stress post traumatic. Cei mai mulţi dintre ei fuseseră in Vietnam.
Sally povestește: „Imi amintesc foarte clar de o seară când soțul meu a venit acasă, la apartamentul nostru din Cercul Doctorilor, ținând în mână un dosar compact cu observații (studii medicale) oficiale. Sute de pagini ale unor anumite studii comandate de guvern. El a fost șocat de conţinut. Ce a citit în aceste documente i-a schimbat complet viaţa. Din acel moment, conservatorul meu soţ de vârstă mijlocie și-a crescut părul şi barba şi nu le-a mai taiat vreodată. Ba mai mult, VA Medical Center l-a lăsat să facă acest lucru şi alţi oameni foarte conservatori din cadrul personalului i-au urmat exemplul. După ce am citit acele documente, am înțeles de ce.
Se pare că, în timpul războiului din Vietnam forţele speciale din departamentul de război au trimis experţi sub acoperire pentru a scotoci Rezervațiile Indienilor din America în căutare de cercetaşi talentaţi, bărbaţi tineri rezistenți instruiţi pentru a se deplasa pe furiş pe teren accidentat. Ei căutau în special bărbaţi cu abilități remarcabile, aproape supranaturale, de urmărire. Înainte de a fi abordați, aceşti oameni atent selecționați au fost declarați în mod categoric drept experţi în urmărire şi supravieţuire.
Cu ajutorul stimulentelor obișnuite, al frazelor dovedite de bună intenție folosite pentru a inscrie noii recruţi, unii dintre acești hăitași indian au fost înrolați. Odată înrolați, s-a petrecut un lucru uimitor. Oricare le-ar fi fost talentele si abilitățile avute în rezervație, acestea păreau să dispară misterios, și recrut după recrut eșua în teren, neconfirmând așteptările.
Frecvența serioasă a cazurilor şi eşecurile de performanţă au determinat guvernul să efectueze testarea costisitoare a acestor recruţi şi iată ce s-a descoperit.
Când au fost întrebați despre eşecul lor în executarea sarcinilor conform așteptărilor, recruții mai vechi au răspuns că, după ce au fost tunși conform regulamentului militar, nu au mai putut ”simți” dușmanul, nu au mai putut accesa cel de-al ”şaselea simţ”, ”intuiția” lor nu mai era de incredere, nu au mai putut ”citi” semnele subtile și n-au mai putut avea acces la informaţiile extrasenzoriale subtile.
Atunci, Institutul de Testare a recrutat mai mulți căutători de urme indieni, pe care i-au lăsat să-și păstreze părul lung, şi i-au testat în mai multe zone. Apoi, au făcut perechi de câte doi, cu oameni care au primit aceleași scoruri la toate testele. Unul, din în pereche, și-a păstrat părul lun iar celălalt a fost tuns militărește. Apoi, cei doi bărbaţiau repetat testele.
Test după test, bărbatul cu păr lung făcea scoruri performante în timp ce cel cu părul scurt nu reușea la testele la care în prealabil obținusr scoruri performante.
Iată un test tipic:
Recrutul doarme în pădure. Un ”inamic” înarmat se apropie de omul adormit. Cel cu părul lung este trezit din somnul său de către un puternic sentiment de pericol şi scapă cu mult înainte ca inamicul să fie aproape, cu mult înainte ca orice sunete al inamicului care se apropie să fie audibil.
Într-o altă versiune a acestui test, bărbatul cu părul lung simte că cineva se apropie și oarecum intuieşte că inamicul va efectua un atac fizic. El își urmează „al șaselea simț” al său şi rămâne în continuare, prefăcându-se că doarme, dar îl apucă rapid pe atacator şi-l ” ucide” înainte ca atacatorul să se aplece să-l sugrume.
Același individ, după ce a trecut toate aceste teste și încă multe altele, a fost tuns apoi militărește şi nu a mai reuşit constant la toate aceste teste şi multe altele pe care anterior le trecuse
Deci, documentul a recomandat ca toți cercetașii indieni să fie exceptați de la tunsoarea militară. De fapt, se cerea ca iscoadele sa aibă părul lung.”
Comentariu
Organismul mamiferelor a evoluat de-a lungul timpului. Abilitățile de supraviețuire ale omului şi ale animalelor, uneori par aproape supranaturale. Ştiinţa, în mod constant, vine cu tot mai multe descoperiri despre capacităţile uimitoare ale omului şi ale animalelor de a supravieţui. Fiecare parte a corpului are o activitate extrem de sensibilă de efectuat pentru a asigura supravieţuirea şi bunăstarea corpului ca un întreg. Organismul are un temei pentru fiecare parte din el însuşi.
Părul este o extensie a sistemului nervos, ce poate fi corect văzută ca nervi exteriorizați, un tip foarte evoluat de „senzori” sau „antene”, care transmit mari cantităţi de informaţii, importante pentru trunchiul cerebral, sistemul limbic şi neocortex.
Nu numai că părul oamenilor, inclusiv părul facial la barbati, oferă o cale pentru informaţii ca să ajungă la creier, dar părul emite, de asemenea, energie; energia electromagnetică emisă de către creier în mediul exterior. Acest lucru a fost observat în fotografiile Kirlian atunci când o persoană a fost fotografiată cu părul lung si apoi re-fotografiată cu părul tăiat.
Atunci când părul este tăiat, primirea şi trimiterea informațiilor, de la şi către mediul înconjurător, sunt mult îngreunate. Acest lucru duce la ”amorțire”.
Tăierea părului este un factor care contribuie la necunoaşterea primejdiei înconjurătoare în ecosistemele locale. Este de asemenea un factor care contribuie la insensibilitate în relaţiile de toate tipurile. De asemenea contribuie la frustrarea sexuală.
Concluzie
În căutarea de soluţii împotriva primejdiei, în lumea noastră, poate că ar fi timpul ca noi să luăm în considerare faptul că multe dintre ipotezele noastre cele mai de bază despre realitate sunt eronate. Poate că o mare parte a soluţiei ar putea fi să ne uităm la noi, faţă-n față, în fiecare dimineaţă când ne vedem în oglindă.
Povestea lui Samson şi a Dalilei din Biblie ne transmite codificat un adevăr foarte mare. Atunci când Dalila i-a tăiat părul, Samson, de neînfrânt înainte, a fost cu ușurință învins imediat.
sursa: exclusivenews.ro
