Boala este un conflict între minte și suflet, iar cancerul este o boală care apare la persoanele care au conflicte interioare nerezolvate.
Despre această scrie Ieromonahul Hrisostom Filipescu în cartea sa ”Puține lacrimi, multe bucurii”, care este și egumen la Schitul „Sfânta Maria Magdalena” din Ţibucani, România. Un fragment din cartea sa a fost publicat de portalul de spiritualitate ortodoxă altarulcredintei.md.
”Unii psihoterapeuți afirmă că se moare de frică și de oboseală, nu de cancer. Cancerul este o boală care apare pentru acei care au conflicte interioare nerezolvate. Boala este un conflict între minte și suflet. Fiecare vrea să transmită ceva, iar cealaltă parte înțelege altceva. Lovim în organe în funcție de fricile noastre. Tratăm trupul, dar să tratăm și sufletul.
Cine nu poate trece peste un eveniment neplăcut din viață poate face cancer de stomac. Cineva are resentimente și îl lovește un cancer renal. Altcineva se teme că va muri de foame și va face cancer hepatic că nu are cu ce să-și hrănească familia…
Frică și furie sau dragoste și recunoștință. Frica este o problemă sufletească și nu a minții. Agresivitatea este o formă a fricii. Este frica și apoi furia. Uneori lacrimile nu vin pentru că plânsul nu poate fi manipulat ușor”, scrie ieromonahul în cartea sa.
Părintele ține să sublinieze mai jos că orice i se întâmplă sufletului afectează și corpul, din acest motiv este nevoie de ”căință, mulțumire și transformare spirituală”.
”Boala ne trimite spre introspecție. Faptul că ești cu cineva și te simți singur se datorează că nu suntem în relație bună cu Dumnezeu. Dependențele sunt dureri de factură sufletească. Orice i se întâmplă sufletului afectează și corpul. Orice i se întâmplă minții afectează și corpul și viceversa, minte-suflet-corp. Dacă apelezi la divin, la spiritualitate, există o soluție. Dumnezeu nu este îmbuteliat ca să nu avem accest la El. Oricine are acces la Doamne. Nu știm să accesăm, nu că nu putem. Hristos nu se ascunde în Potir sau în icoană, ci se descoperă. Tăiem păcatele de la tulpină, dar ele se țin de rădăcini. Este o dizarmonie care trebuie armonizată. Vindecare înseamnă creștere spirituală”.
Totodată, Hrisostom Filipescu atrage atenția că suferința poate oferi multe lucruri sufletului nostru pe care fericirea nu le poate oferi.
”Adeseori fericirea ne stoarce, ne diluează, iar suferințele ne curăță, ne purifică. Suferința are ceva special, iar fericirea este un bun comun. Smerenie, pocăință, genunchi…”.
