Suntem în postul Craciunului și gandindu-ma la Nasterea Domnului, la chipul umil in care a venit in mijlocul oamenilor, atat de simplu, atat de lipsit de pretentii, intr-un cuvant…atat de smerit, nu am putut sa nu ma gandesc si la contrastul dintre smerenia Sa si smerenia vietii noastre. Este din ce in ce mai greu de acceptat pentru lumea moderna in care traim, ca insusi Fiul lui Dumnezeu sa se nasca in ieslea unui grajd, pentru ca de fapt aceasta era pestera aceea in care S-a nascut Mantuitorul: un grajd.
Si nu s-a rusinat Cel care a tocmit frumusetea crinilor, delicatetea ghioceilor si dulceata trandafirilor sa se nasca in mirosul greu al animalelor. Nu s-a rusinat Cel ce a tocmit stralucirea si caldura Soarelui sa se nasca in frigul cumplit de iarna dintr-un grajd, incalzindu-se doar cu rasuflarea dobitoacelor si doar la sanul Maicii Sale. Nu s-a rusinat Cel ce a facut limpezimea izvoarelor sa se nasca in niste conditii care astazi ar fi catalogate drept “mizere” si “inumane”. Nu s-a rusinat insusi Dumnezeu de asemenea conditii de trai, caci doar asa a putut sa ajunga mai bine in inimile noastre: Nascandu-se in aceeasi saracie si lipsuri, precum saracia si mizeria in care sta adesea sufletul nostru.
surse: crestinortodox.ro
